Printesa fara regat💔

Capitolul 3

Urmatoarele zile au trecut repede si m-am tezit ca ziua mea sosise. Chiar daca cadoul meu de 16 ani de la tata o sa fie un drum sigur spre moarte, ma bucur. Ma bucur ca nu voi mai pune piciorul in biroul lui niciodata, dupa ziua asta.

-Domnisoara Katherine Robbinson, regele va solicita prezenta in biroul lui cat de repede posibil, spune o slujitoare, iar fata mi se albeste.
Nu pot sa cred! Ma gandesc ce scuza mai are de data asta si mi se face pielea de gaina cand imi trece prin cap ca e posibil sa fii aflat de antrenamentele mele cu Harry sau de puterile mele. Singurul mod de a afla ce se intampla este sa ma duc la el, asa ca asta fac.
Ma apropii de biroul regelui mai speriata decat de obicei. Nu sunt in punctul in care sa imi permit sa pierd micul avantaj pe care il am, fiindca m-am vindecat aproape complet in ultimele saptamani.
Harry ma asteapta in fata usii cu o incercare de zambet care ma sperie si mai tare. Intram impreuna in biroul lui, iar inima imi tresare cand imi vad toata familia acolo. Ma apropii de ei si tata incepe sa vorbeasca:
-Asta este ultima ta zi in palat, asa ca ma gandeam sa o facem putin mai memorabila. Nath m-a intrebat acum ceva timp ce se intampla in biroul meu, asa ca azi e ziua perfecta pentru a ii arata. Pana la urma, biroul asta o sa fie al lui.
Nu imi vine sa cred ca este atat de josnic incat sa ma umileasca in fata tututor. Harry se uita la mine cu fata alba ca varul, dar nu poate sa faca nimic, e prea slab in fata regelui.
-Da-mi mana stanga! imi ordona el. Sa nu uiti ca te voi vedea in armata, daca spui cuiva, voi stii. Tine minte ce nimic esti!
Ii intind mana sfioasa, dar el nici macar nu ma priveste in timp ce scoate un pumnal din teaca. Ma uit la Nath si privirea lui satisfacuta ma inspaimanta. Nu am facut si nu voi face niciodata parte din familia regala, cel putin in nu ochii lor.
-Te rog, opreste-te! striga Harry disperat. Ce a facut sa merite asta!?, dar stim cu totii raspunsul. Regele pozitioneaza pumnalul pe incheietura mainii mele.

-Daca nu vrei sa urmezi ar fii mai bine sa taci. Imi infige pumnalul in mana si am nevoie de tot autocontrolul dobandit in acesti ani de chin. Uita-te ce fel de monstru e! Nici macar o smucitura sau o lacrima. E mai inumana decat noi toti.

-TU ESTI MONSTRUL! Tu ai facut-o asa! Crezi ca nu am observat!? De cat timp ii faci asta? tipa Harry disperat. Era prea mic ca sa isi mai poata aminti, dar prima data cand am intrat in biroul asta aveam doar 5 ani.
Regele se opreste, se apropie de Harry si il loveste. E prima data cand se atinge de unul dintre baietii lui perfecti.
-Cum intraznesti sa vorbesti asa cu regele tau!? UITA-TE LA EA! Cum poti sa spui ca eu am facut-o asa!?
-Harry, nu are rost sa te opui! ii soptesc eu incercand sa par calma, apoi ridic tonul ca sa pot fii auzita. Este vina mea ca sunt asa, asculta-l pe rege. Nu pot sa cred ce spun, dar este singura optiune de a-l salva pe Harry de tatal sau. Sunt sora lui mai mare, nu imi permit sa il vad ranit. Imi pare rau ca v-a suparat, maiestate! Este vina mea ca nu i-am spus de ce faceti asta, am crezut ca stie.
E prima data cand ma supun in fata lui asa, dar, de data asta, este in joc si viata lui Harry, asa ca nu il pot lasa sa sufere cum am suferit eu.
-Asa e, e vina ta! Totul se intampla din cauza ta! Du-te in dormitorul tau si ia-ti bagajele! O sa te astepte o masina la parter peste o ora. Nu vreau sa te mai vad in viata mea, asa ca ar fii mai bine pentru amandoi sa nu traiesti.
-Da, maiestate! imi aplic presiune pe rana deschisa si ies repede din camera. Totusi, cand se inchide usa,  ii arat degetul din mijloc in semn de respect pentru toti anii de torura.
Ajung repede in camera mea si iau trusa de prim ajutor pe care am furat-o de la cabinet acum mult timp. Intru in baie si imi arunc un jet de apa peste rana, ma ustura foaste tare, dar nu asta ma doare defapt. Ma gandesc ca o sa am un dezavantaj cand voi ajunge acolo, chiar daca e mana stanga. Imi infasor, strans, un bandaj si il leg de incheietura ca sa stea fix. Abia atunci cand ies din baie observ ca toate bagajele mele sunt deja impachetate, am chiar si doua seturi rochii simple in care sa ma pot misca mai usor la antrenamente. Asta ma face sa ma gandesc ca este foarte posibil ca un microfon sa se afle in fiecare dintre acele haine. Imi iau hainele de antrenament si le pun in geanta, pentru ca nu stia nimeni de ele. Nu ma pot risca cautand microfoanele cat timp sunt in palat. Oricum, daca le scot, tata o sa isi dea seama. Ma uit in dulap si vad cat de multe rochii au ramas acasa. Una singura se afla pe patul meu, alaturi de niste cizme. Aleg sa nu ma supun si de data asta, asa ca imi iau cea mai frumoasa rochie de bal, neagra. Are un corset cu detalii de un rosu sangeriu, elegante si niste maneci usor transparente ce imi ajung pana la umeri. In jos este destul de simpla si se termina intr-o trena pana in pamant. Sper ca asta o sa ma faca sa par macar putin demna de o regina, desi toti cred ca sunt fiica fratelui mamei mele care a murit intr-un accident fix cand m-am nascut eu.
-Pot sa intru? se aude vocea lui Harry de dupa usa.
-Vii cu mine la biblioteca mai intai? Vreau sa iau niste carti pentru drum.
Deschid usa si ii fac semn lui Harry sa spuna ca da si ne indreptam spre camera lui.
-Cand am ajuns in camera aveam bagajul facut, asa ca banuiesc ca mi-au pus microfoane in haine, ii spun eu in soapta. E mai sigur sa vorbim la tine.
-Ok, spune el ganditor, apoi cauta ceva in geanta pe care o avea cu el. Asta este pentru tine, imi arata un pumnal practic cu pietre rosii pe maner. Se asorteaza cu rochia ta. A fost facut de cel mai bun fierar din intreaga lume, are lama dintr-un metal inoxidabil numit heroxen si piatrele acele rosii sunt numite Piatrele Mortii, deoarece te ajuta sa iti canalizezi magia prin ea, pentru a oferii puteri speciale pumnalului la care a fost atasata, dar ai grija cand faci asta, fiindca te consuma. In plasa mai sunt doua perechi de pantaloni scurti pe care sa ii poti purta sub rochie, m-am gandit ca o sa iti faca viata mai usoara.
-Multumesc, dar chiar nu trebuie sa iti faci griji pentru mine, ma descurc, ii spun si imi ascund pumnalul de la el sub haine.
-Stiu, dar esti surioara mea preferata, rade el. Esti mai bine dupa ce s-a intamplat de dimineata?
-Da, dar nu trebuia sa ii spui nimic! Promite-mi ca nu o sa te certi cu el cat sunt plecata, nu vreau sa iti faca rau. In plus, daca e in toane bune, chiar e posibil sa raman in viata.
-Bine, promit. Acum hai sa mergem la biblioteca sa iti alegem niste carti.