Printesa fara regat💔

Capitolul 2

   Au trecut doua saptamani de cand am lesinat, iar astazi este prima zi in care ma intorc la antrenamentele cu Harry. Nu imi permit sa mai pierd vremea, deoarece stiu ca tata o sa ma trimita la razboi indiferent de ce zic ceilalti. Pana la urma, poate e mai bine asa, imi voi face un plan de scapare atat de bun incat nici nu o sa realizeze ca lipsesc. 

   Imi iau o pereche de pantaloni pe mine si o bluza mai groasa care imi permite, totusi sa ma misc in voie. Se presupune ca femeile din palet trebuie sa poarte doer rochii, dar eu mi-am facut singura haine in care sa pot lupta. Cum nu stie prea multa lume de existenta mea, iar servitoarele imi fac rochiile pe care sa le port zi de zi, nu am iesit din palat in viata mea. Imi pun niste cizme negre de calarie in picioare si ma indrept spre gradina interioara unde ne antrenam.

   Harry ma asteaptă in fata serei cu doua sabii in mana, iar eu mă apropii de el:
   -Vrei sa mă lupt cu o sabie cand eu pot sa fac una?
   -In razboi nu ii pasa nimanui de ce poti tu sa faci. Vreu sa vad daca te descurci sa o folosesti fara puteri.
   Îmi da sabia si ma pun in pozitia de atac. Mereu am crezut ca lamele sunt mai bune decat gloantele. Ne atacam unul pe altul de parca am dansa si ne ferim cat de bine putem pentru a nu fi atinsi de sabia celuilalt. Cateva lovituri esuate mai tarziu reusesc sa il ating pe Harry si caștig punctul. Totusi, nu ii ajunge, așa ca luptam pana cand apune soarele.
   -Ai mai exersat, surioara! Îmi place cum lovești! spune el. Pana acum nu am observat cât de mare a crescut, chiar seamana cu un print.
   -Mersi, am mai exersat puțin prin camera, spun eu mandra. Du-te la masa, altfel o sa dam de belele.
   Ma intorc si eu in camera mea si imi fac un dus fierbinte. Cusaturile de la rani mi s-au slabit, dar nu le bag in seama. Eu, fata de fratii mei, fac singura majoritatea lucrurilor, pentru ca lui tata nu ii prea pasa daca sunt ingrijita ca si cum as fii nepoata lui atata timp cat arat ca una.
   Dupa dus ma bag in pat si incep sa citesc cartea pe care am luat-o din biblioteca palatului inaine sa ajung in camera. Cred ca asta este singurul lucru pe care pot sa il fac fara sa supar pe nimeni, asa ca cititul este casa mea. Deschid caretea si incep sa citesc, este vorba despre divese startegii de razboi si feluri de lupta. Sincer, imi plac mai mult cartile care ma ajuta sa scap din realitatea mea, dar acum am nevoie sa ma pregatesc pentru locul in care o sa ma duc. Harry    mi-a spus ca atunci cand implinesc 16 ani o sa fiu dusa intr-un centru de antrenament timp de doua luni, dupa care o sa dau o proba pentru a primi un rang in armata.
   Nu am putut sa dorm in noaptea care a urmat... Tot ce mi-am putut spune a fost: Stii sa folosesti sabiile, pumnalele, arcul si, cel mai important, te descurci cu puterile tale. Pana la urma, moartea nu pare asa de rea, dar nu pot stii ce vine dupa. Am auzit de multe ori, de la parintii mei, faptul ca sunt egoista, fiindca inca sunt in viata si ma bucur de ea, asa cum pot. Totusi, un lucru stiu sigur, nu sunt o lasa, asa ca ma voi tine strans de viata mea pana in ultima secunda. Am stat si am meditat despre cum traiul meu s-ar putea schimba radical daca reusesc sa ma remarc in armata si sa imi fac prieteni, desi nu pot arata nimanui adevarata mea putere, metalul este perfect pentru a ma face remarcata. Daca reusesc sa imi adun poporul impotriva lui, regele nu o sa ma poata opri din a lua ce imi apartine. 

   Spre dimineata inchid ochii, dar ii deschid cand cosmarurile incep sa ma bantuie din nou. Maine vei pleca si o sa scapi din castelul asta plin de fantome, imi spun eu, gandindu-ma la mama si toti oamenii care au murit aici.