Gânduri Bolnave

Disperare

Off! M-am săturat de tot haosul ăsta și de lumea asta. Când se va termina totul? Pe cât de încântată eram la început de viața asta acum vreau ca...
Andrei:Nico! Ești prezentă?
Nicoleta:Da sunt aici!
Andrei:Atunci concentrează-te! Am nevoie de tine ca planul ăsta să meargă până la final!
Nicoleta:Pe bune? Ăsta este singurul tău scop...Răzbunarea? Am înțeles că vrei să îl omori pe Leo, dar chiar așa? Ce ai să îi faci? Îi tragi un glonț în cap?
Andrei:Eu? Tu ești cea care a făcut asta deja.
Nicoleta:Eu? Dar...
Andrei:Ești doar o criminală care a luat viața cuiva cu sânge rece!
Nicoleta:Nu! Eu nu am....
Andrei:Criminal-o!
    Da, nu ești bună de nimic! Ai omorât un om! Cum poți trăi noaptea? Ești o bestie! Cum poți dormi noaptea?
     Nu! Vă rog, Nu!
     Monstrul care doarme în tine are nevoie de hrană! Nu vă apropiați de ea, cine știe de ce e în stare! A omorât un om nevinovat!
     Opriți-vă! Vă rog să vă opriți, nu am vrut să...Chiar nu am vrut!
     Criminala! Criminala! Criminala!
      Ajunge! Ajunge....Nu mai....Bang!
    Hhhhh! A fost doar un vis! Mai de grabă un coșmar. Trebuie să iau pastilele...Sper ca Alesia să nu mă fi auzit, nu vreau să mă vadă așa. De ce naiba tremur toată? Nu își mai fac efectul nici pastilele astea tâmpite? Poate că o sticlă de tărie ar ajuta. Nu îmi vine să cred că după atâtea misiuni am ajuns în halul ăsta.
    Da, în caz că nu v-ați dat seama cine sunt, e vorba despre mine, Nicoleta care megea în misiunile alea cu Andrei. Noi am pus capăt unei mari rețele mafiote de la noi din țară. A fost distractiv asta până când am ajuns în halul ăsta, probabil vă întrebați cum am ajuns în punctul ăsta? Ei bine totul a început în urmă cu cinci ani când Andrei și-a pierdut soția din cauza unui om pe care l-am crezut dispărut pentru foarte mult timp. Leo Clește, un fost mafiote din gruparea Inginerului a ucis-o cu sânge rece pe fata asta, doar pentru a își face dreptate singur. Asta a atras asupra lui toată ura și dorința de răzbunare pe care o avea Andrei față de el. În ultima lor luptă când Andrei a hotărât că nu se va schimba nimic dacă calcă pe drumul ăla eu am fost cea care a apăsat pe trăgaci, aș spune că de atunci am rămas cu sechele din cauza asta, a fost prima dată când am luat viața cuiva și a fost....a fost....GROAZNIC!
    După toate aceste evenimente am încercat cu toții să ducem o viață normală. Andrei chiar a reușit să își refacă viața cu Oana Dragomir, fata care nu cu mult timp în urmă era de partea mafiei, după ce l-a cunoscut pe el s-a schimbat. Totuși dacă lui i-a mers bine și a început să îi placă normalitatea asta, conștientizez că nu toată lumea e făcut sau are dreptul la un final sau continuare(depinde de tine cum vrei să îi spui) fericită. Ce urmează să vă povestesc poate vă va pune pe gânduri. Veți exclama "Ok, și unde dracu e problema că ai avut ce îți dorești!". E adevărat m-am căsătorit cu Alex, fostul meu soț care este patronul unei multinaționale ce produce mii de euro pe lună, stau într-un apartament de lux și am o fetiță minunată pe nume Alesia. Totul bine până aici, însă problemele mele! Demonii mei interiori mă bântuie încă,  îmi era teamă că cei din jurul meu mă vor judeca pentru trecutul meu. Îți dai seama și singur că de aici totul s-a dus dracu, am luat-o pe medicamente plus alcool și încet încet am ajuns o epavă de om. Când am avut cea mai mare nevoie de el, Alex m-a abandonat și nu îl condamn cine ar putea...
Alesia:Mami! Mami! Iar visezi cu ochii deschiși?
Nicoleta:Alesia! Du-te înapoi la culcare, e târziu.
Alesia:Târziu? E ora opt dimineața trebuie să plec la școală și cred că voi întârzia.
Nicoleta:Poftim? Iar am dormit prea mult...Repede, du-te și te schimbă că eu pregătesc repede micul dejun.
Alesia:Imediat! Dar auzi soneria?
Nicoleta:Da o aud, dar oricine ar fii trebuie să aștepte, avem alte lucruri mai importante de făcut.
Alesia:Bine mami!
    Într-adevăr, era cineva la ușă care tot insista, dar nu îmi permiteam să pierd timpul. Sper doar să plece până când suntem noi gata. Alesia era pregătită și eu la fel, bătăile alea în ușă au încetat la un moment dat, dar când credeam că nu se poate mai rău am aflat cine era. Ne îndreptăm repede către ușă deoarece Alesia era în întârziere, când am deschis ușa am zis că înnebunesc, era Alex fostul meu soț, fix de el aveam chef acum.
Nicoleta:Ce vrei?
Alex:Bună dimineața și ție! Am venit să văd ce faceți...
Nicoleta:Cu siguranță? Doi ani nu ai dat pe aici și dintr-o dată ți-ai amintit că existăm.
Alex:Nu pune problema așa, chiar dacă nu am fost aici m-am ocupat de Alesia.
Nicoleta:Treci la subiect că nu am timp, trebuie să o duc pe Alesia la școală.
Alex:Așa târziu? Unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Nicoleta:Ascultă, dacă nu ai nimic mai bun de spus atunci...
Alesia:Mamai, eu sunt gata! Aaa, tați, deci tu sunai la ușă!
Alex:Da, am venit să vă duc la școală și mă gândeam că poate după ce termini orele, putem merge amândoi la cofetărie sau în parc la locul ăla de joacă.
Alesia:Pe bune? Putem să mergem mami?
Nicoleta:Nu știu ce să zic, să nu uităm că după școală ai teme de făcut plus lecțiile de balet.
Alesia:Offf, niciodată nu mă lași să fac ce vreau. Trebuie să strici torul de fiecare dată!
Alex:Alesia! Dacă mama îți spune că nu se poate atunci mai bine o asculți.
    Mda, până la urmă am mers cu Alex la școala Alesiei, odată pentru că am fi întârziat și încă odată pentru Alesia altfel ar fi fost un dezastru. Ajungem la școală, Alesia își ia rămas bun de la tatăl ei dar pe mine mă ignoră. Nu vrei să știi ce era în sufletul meu în momentul ăla. Toate bune până aici, însă discuția ce avea să urmeze mi-a dat peste cap toată ziua.
Alex:Acum ce faci?
Nicoleta:Te interesează?
Alex:Voiam să știu dacă ai puțin timp.
Nicoleta:Timp? Pentru tine niciodată...
Alex:Ce fel ești! Eu am vrut doar să discutăm civilizat că oamenii.
Nicoleta:A trecut de mult vremea în care aș fi stat să te ascult.
Alex:Ei bine, eu am încercat să mă port cu mănuși cu voi dar văd că nu se poate. Ei bine Nicoleta, mă gândeam la faptul că tu ai ajuns o epavă de om! Și să fim sinceri amândoi, ești instabilă emoțional, ai cam neglijat-o pe Alesia în ultima perioadă.
Nicoleta:Nu te privește pe tine!
Alex:Mă privește atâta timp cât fica mea stă în casă cu o distrusă.
Nicoleta:Ai grijă cum vorbești!
Alex:Nu cred că e locul și momentul în care să faci amenințări. Unde am rămas, a da. Deci mă gândeam că Alesiei i-ar fi mai bine dacă ar locui cu mine de acum în colo.
Nicoleta:Nici vorbă! Nu te voi lăsa să o iei de lângă mine pe Alesia.
Alex:M-ai înțeles greșit! Nu vreau să o iau pe ea...vreau să îți iau tot, absolut tot. Vreau să te distrug!
   La auzirea acestor cuvinte am încremenit, nu mă gândeam că totul va fi așa de ciudat. Mă simțeam lipsită de puteri, nu știam încotro să o iau la gândul că aveam ocazia de a mi se lua totul. Acum o singură persoană m-ar mai putea ajuta, dar oare îmi va răspunde după atâta timp? Pun mâna pe telefon și îl sun...Sper că nu te-am pierdut și pe tine.