Ok, l-am găsit acum 30 de minte. Este afară în curte , cu gașca lui. Stau de ceva vreme acolo .
Dacă o să stea acolo trei ore , o să fie perfect. Nu o să trebuiască decât să fiu cu ochii pe el. E ușor, măcar am peisaj.
Bine, am cam cobit. A plecat spre camera lui, cea ce înseamă că se duce sus. Nu e bine...
Ce fac? Ce fac?
Ok, calmează-te Stef, trege aer , expiră, inspiră. O să fie bine, bine poate nu o să fie bine.
Mă plimb cu capul în jos de stânga până dreapta și încerc să mă calmez. Nu merge.
- Auu...
Am întrat într-un perete , sau... o e perfect am intrat într-o persoană.
Mă doare capul, are mușchi cu siguranță, de am ajuns pe jos.
- Ești bine?
O nu, nu , nu . Este vocea aia a lui, aia foarte aspră. E ...
Cristian...
- Nu...mă doare capul! Spun eu și pun mâinile la capul meu.
Dacă tot e să fie , să îl și țin puțin aici.
- Nu e vina mea, tu ai intrat în mine! O spune fără nici un fel de emoție.
- Măcar ajută-mă să mă ridic! Dacă tot nu te scuzi.
- Nu!
- Te rog eu, nu pot singură! O spun deși mă enervează, îmi sunt datoare alea două.
- Imploră-mă!o spune cu un zâmbet în coltul guri.
- Nici gând!
Nu sunt proastă nu o să o fac. Nu mă las așa de jos.
- Atunci nu te ajut!
Offfff. Ok acum mă enervează dar nu am ce face...
- Te implor!
Îsi întinde mâna și eu mă prind de ea și mă ridic.
Se uită la mine ciudat..
- Ce? Îl întreb eu.
- Te cunosc de undeva?!
- Nu, nu e ca și când nu suntem la același liceu și stăm în același cartier.
- Nu numai de acolo , tu ești, fata aia ate era atunci cu Ana.
Deci, eu cu Ana l-am urmărit odată, din cauza ei , evident. Era geloasă, îi era frică să nu îl fure vre-una.
- Da și ce?
- Nimic , nimic. O spune ciudat.
Se apropie de mine, făcând o distanță foarte mică între noi.
Eu mă dau cu un pas mai în spate și mă lovesc de perete. El vine spre mine acoperind spațiul gol care era înainte și își pune mâinile pe pereți.
Mă fixează din priviri , se uita ciudat cu ochii ăia căprui la mine.
- De ce te dai mai înspte?
- Pentru că ești prea aproape!
- Și ce are?
- Cu "Ce are" , ești al lui Ana.
- Ba nu eu cu Ana ne-am despărțit și în plus nu sunt al cuiva , decât al lui mama și al lui tata.
- Da , dar nu contează tot al ei ești!
- Nu sunt al nimănui. Acum!
Ce tot spune e al lui Ioana aia! Nu înțeleg nimic.
- Ești al Ioanei!
- Cine?? Aaaaa Ioana, da am inventat-o să mă lase în pace Ana.
Îi dau o palmă peste față!
- Asta pentru ce a fost? Este surprins dar și uimit.
- Pentru Ana, ești un măgar!
- Nu cred că merit , îngerașului!
Tocmai mi-a zis mie "ingerasule"? Ce nu mai intelg nimic ce vrea de la mine?! Eu nu vreau nimic de la el e al Anei.
Și mereu va fi așa...
- Cristian , ce vrei de la mine?
- Nimic, important!
- Atunci de ce mai blocat aici?
- Vreau să mă distrez un pic. Îmi face cu ochiul? Ce ?
Nu se poate întâmpla asta....
Se apropie cu fata mai mult de fata mea. Îi simt respiratia, offf.
Nu pot , nu pot.
Nu pot face asta...
Nu este de glumă acum trebuie să scap din închisoarea asta a lui. Nu este corect. Le văd pe fete.
Mă caută din priviri!
Ok acum e acum , mă dau in jos și ies prin crăpături rămasă.
Am reusitttttt!!!!!!
Yeyyyyy.
Am scos capitol nou. Sper să vă placă, urmează o surpriză, eu nu mai zic mult nu uitați să votați și să dați părere, vă citesc toate comentariile și vă pup!
CITEȘTI
Dragoste Interzisă!
RomanceBun! Ari este o fată dintr-un cartier, pe la capătul orașului! Și este îndrăgostită de fostul iubit al prietenei ei. Dar acum oare o să ajungă să fie cu el , sau o să ajungă să aibe inima frântă?! Citiți să aflați și să învățați.
