#1:Să povestim puţin din trecut

51 2 6
                                    

Era o zi frumoasa de toamna ,eu stateam si ma uitam la TV ,cand intra mama in camera si imi spune:
-A sunat verisoara ta!
-Si ce a spus?
-Pai a intrebat daca vrei sa mergi sa o vezi la antrenament ,la dans.
-Da,vreau!!!
-Bine,atunci la ora 17:00 sa fi imbracata deoarece te duc eu la sala.
-Bine,mama!

S-a facut si ora 17:00 eu eram imbracata de aproximativ jumatate de ora ,ardeam de nerabdare sa o vad.Mama m-a dus acolo ,eu am intrat rusinoasa in sala deoarece nu cunosteam pe nimeni,antrenoarea vine spre mine si spune:
-Buna,eu sunt antrenoarea! Ma numesc Diana! Am auzit ca esti verisoara ei ,aratand cu degetul spre vara mea.
-Buna ziua! Da sunt verisoara acesteia ,ma numesc Marina.Incantata de cunostinta!
-Bine,atunci i-a loc pe banca si urmareste antrenamentul sau... vrei si tu sa dansezi?
-Nu multumesc,doar ma voi uita!

Am stat pe banca si am urmarit tot antrenamentul,dar mai mult m-am uitat la verisoara mea deoarece nu cunosteam absolut nici o persoana.
Intr-un final se termina si ora de dans,eu fiind uimita de cat de repede a trecut timpul .Am plecat acasa cu verisoara mea povestindu-i tot drumul despre cat de frumos au dansat si cat de mult mi-a placut.Ajungand acasa ma duc repede si ii spun:
-Mama ,mama!
-Da,ce este?
-Vreau si eu sa merg la dans!
Mama a ramas uimita deoarece pana atunci nu am vrut sa practic nici macar un sport dar uite ca pana la urma m-am hotarat.

Mda... sper sa va placa acest capitol stiu ca este cam lung dar promit ca urmatoarele nu vor mai fi asa:(
Astept pareri... pup

Dansul este tot ce vreauUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum