Veni, vidi, amavi

ieri seară

stăteam şi priveam

pe geam

cum picurii se aruncă din nori

şi mă întrebam

de ce nu le e frică?

şi mă simţeam atât de neînsemnată,

atât de fragedă şi de neştiutoare

în lumea asta mică.

Închis-am ochii

şi ai trecut prin faţa lor

cu chipul blând

cu ochii mari

fără să te opreşti

în cerc

neîncetat

neobosit

şi zâmbeai,

mai mult decât ieri.