𝐌𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮 𝐭𝐨𝐜𝐢𝐥𝐚𝐫🤓{𝙏𝘼𝙀𝙆𝙊𝙊𝙆}✅

1.🤓

-Trrr, trrr, trrr-

Se aude alarma în toată camera de cămin, Taehyung se ridică în fund însă primi o pernă în față de la colegul său.

-Oprește dracu alarma aia tâmpită!
-O.. Ok, îmi pare rău.

"Oprește alarma apoi se dă jos din pat și începe să își facă rutina însă nu se grăbea de loc pentru că avea timp"

Era doar ora 6 dimineața și acesta începe cursurile la ora 8. Însă mereu se trezezea cu 2 ore înainte pentru a avea timp pentru a se pregătit și a învăța

Poate credeți că este un tocilar, și da este adevărat însă asta nu înseamnă că el nu are hobby-uri sau alte lucruri de făcut în afară de învățat însă trebuia să muncească mult pentru visul său chiar foarte mult și trebuia să se întrețină și singur pentru că părinții săi nu o duceau de loc bine cu bani însă el nu se plângea niciodată chiar dacă uneori poate avea nevoie și de asta sau de o pauză însă el nu renunța și se ținea tare

*Pov Taehyung*

Mă pregătesc pentru liceu apoi încep să repet ceea ce am învățat ziua trecută. După ce am considerat că este suficient și că am memorat totul, mă încalț, îmi pun ghiozdanul în spate și vreau să ies. Dar: Sunt prins de ghiozdan și tras înapoi.

-Unde naiba crezi că pleci?

-La școală?! "Mai mult întreb"
-Bun, dar fără mine?"Mă lovește dar nu prea tare" Nu ți-am zis să mă aștepți?
-Ba da..Dar am crezut că vei merge cu prietenii tăi ce-i populari nu cu mine..
-Ei bine ai crezut prost, acum haide!

O i-a înainte iar eu închid ușa apoi merg după el dar cu pași mici.

El? Este colegul meu de cameră de anul trecut. Îl cheamă Kang Yeosang, și este foarte drăguț cu mine, bine atunci când nu este cu gașca sa de prietenii. Mereu mergem împreună spre școală dar atunci când ne apropiem de poarta licelui îmi spune să o i-au înainte apoi el merge spre prietenii săi populari.

-Ya"râde și sunt scos din gândurile mele"

-Da?

-Uită-te pe unde mergi "încearcă să mă avertizeze însă tot dau cu capu de stâlpul ce era în fața mea"

-A.. Au "încep să plâng ușor pentru că era o durere foarte mare"
-Hei, ești bine? "Vine la mine și vrea să vadă unde m-am lovit însă își aude prietenii așa că se îndepărtează de mine dar îmi spune
ușor"-Nu uita să pui gheață peste rană!

Eu zâmbesc scurt dar în următoarea secundă aud râsete și glume pe seama mea..Sincer să fiu m-am obișnuit cu asta, bine dacă te poți obișnui cu așa ceva.. Este absurd, și mă mint singur

-Uu, a pățit ceva soțioara mea tocilară?

Aud o voce ce îmi dă fiori și vreau să fug dar sunt tras și aruncat pe jos.

-Pleci fără să mă săruți?-râde în hohote

-Te.. Rog.. Lasă-mă să merg.. La ore..

-Și dacă nu vreau? "Spune dur" Soția mea tocilară, a prins tupeu nu crezi?

-I.. Îmi pare.. Rău

Îmi dă o palmă apoi mă ridică de jos.

-Ok, acum,valea de aici!

Eu nu mai aștept să spună și altceva că o i-au la fugă până în baia școli. Îmi scot din geantă pachetul de servețele umede, și îmi șterg pantalonii dar și pantofi apoi îmi șterg și fruntea ce era plină de sânge probabil de la acea lovitură. Îmi șterg și lacrimile ce îmi udau chipul apoi ies din baie și merg către ore.

"-O poți face, Taehyung, o poți face!"-

Mă încurajez singur pentru că chiar am nevoie.. Pentru că ziua abia a început..