Became more than friends (One direction Fan Fic)

Capitolul 5 ~La New York~

                Hei, aici e capitolul 5, si scuze ca postez atat de tarziu dar din nou, nu am putut mai repede:* 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

           Am intrat pe usa si o vad pe mama mea plangand. Ma sperie, ma ia in brate si plange in continuare. Ce o fi avand?

      "-Amm...mama? Ce ai patit?" 

     "-Oh...Hellen, trebuie sa zburam imediat la New York. Fratele tau a avut un accident de masina si se pare ca e in stare grava la spital." 

    Dintr.o data parca am simtit ca s.a prabusit totul peste mine. De la atata fericire la o tristete atat de mare. Nu puteam sa cred ce aud. M.am dus in camera sa imi fac repede bagajul. Mama a cumparat bilete de pe net si am pornit spre aeroport. Pe drum ne claxoneaza o masina. Era Louis. Nu am avut de ales si am oprit. Am coborat amandoi si i.am zis mamei sa plece, a acceptat cu greu dar Louis s.a oferit sa ma duca el.

    "-Hellen, ce s.a intamplat, de ce plangi? Unde pleci?" m.a intrebat el ingrijorat cu lacrimi in ochi.

  "-Louis...plec....plec la New Yok.." i.am spus eu lasand capul in jos.

  "-Ce?? Cum adica pleci?? Nu, nu po.." 

"-Louis, Louis! Calmeaza.te! Ma dus la Nek York pentru ca acolo sta fratele meu si a avut un accident de masina. Acum e in stare grava la spital. Nu pot sa il las singur ma intelegi? Trebuie sa merg." 

    "-Dar o sa imi fie atat de dor de tine!" mi.a spus Louis strangandu.ma in brate.

  "-Stiu, si mie, te iubesc!" i.am spus eu sarutandu.l. Apoi lacrimile au inceput sa imi curga siroaie pe obraz. Si lui la fel. Duopa aceea am intrat amandoi in masina si am mers la aeroport. Am coborat si mi.am luat adio de la Louis, l.a sarutat luung, parca nu mai puteam sa plec, dar trebuie. M.am intors cu spatele la el indreptandu.ma spre mama care m,a astepta langa masina ei. Apoi am simtit doua mini cuprinzandu.ma de mijloc. 

       "-Hellen, nu poti sa pleci! Te rog!" mi.a spus Louis plangand si strangandu.ma in brate.

     "-Pa Louis!" i.am soptit eu la ureche. Apoi l.am sarutat inca o data lung dupa care am fugit la mama. Ne.am indreptat amandoua spre avion. Am urcat sus si am decolat. Dupa cteva ore lungi de zbor am ajuns insfarsit la NY. Aveam adresa spitalului asa ca am luat un taxi. Cand am ajuns am intrebat doctorii despre el si ne.au spus ca e in operatie. M.am asezat cu mama pe o canapea din sala de asteptare. Minutele se transformau in ore, iar orele in zile. Asteptarea asta era un chin groaznic. Insfarsit il vad pe doctor iesind din sala de operatii. Amandoua fugim la el si ne oprim in fata lui. El se uita la noi cu o privire ciudata as spune eu. Nu intelegeam nimic.

      "-Operatia a fost un succes." ne.a spus doctorul desi nu parea prea fericit. Apoi a continuat: "Dar inca nu este in afara pericolului. Il ducem la terapie intensiva. Urmatoarele 12 ore sunt cruciale."

   Am petrecut amanduoa noaptea la spital. Nu ne.am miscat de acolo. Dimineata doctorul a venit la noi. 

   "-Nu va mai ingrijorati. Totul este bine. Este in afara pericolului. Insa va trebui sa mai stea o saptamana in spital." am rasuflat usurata si am zambit.

    "-Si putem sa il vedem?" a intrebata mama rugatoare.

    "-Sigur pe aici va rog." doctorul ne.a aratat camea lui Johnny. Am intrat si l.am vazut acolo, stand pe pat. Arata goaznic. Era plin de zgarieturi pe fata si maineile ii erau bandajate. Ma uitam la el cu lacrimi in ochi dar totusi doctorul a spus ca va fi bine si asta ma linisteste. La un mement dat Johnny a deschis ochii.

   "-Hellen! Mama!" s.a auzit o voce ragusita. Amandoua eram la patul lui. Eu l.am luat de o mana iar mama de cealalta.

   "-Suntem aici dragul meu." l.a linistit mama cu o voce dulce. "dar nu vorbi prea mult tu doar dormi. Iti face bine." apoi Johnny a adormit imediat. Am iesit afara cu mama si am chemat un taxi. Am mers la cel mai apropiat hotel si ne.am cazat. Am facut un dus si m.am schimbat. Apoi imi  scot telefonul din geanta. Cand ma uit: 10 apeluri si 12 mesaje de la Louis. Saracul de el cat m.a sunat cred ca s.a ingrijorat. Cand am vrut sa il sun mi.a luat.o el inainte si m.a sunat el. Am raspuns.

   "-Hei, Lou!"

  "-Hellen, insfarsit raspunzi m.am ingrijorat foarte tare! Esti bine? Cand te intorci?" Louis parea disperat. Of parca nici nu pot sa mai spun ceva, cum sa ii spun ca ma intorc numai peste 3 saptamani?

  "-Louis, asculta, sunt bine, dar ma intorc numai peste trei saptamani. Doctorul a zis ca nu e indicat pentru Johnny sa calatoreasca asa de repde. Deci mai trebuie sa stau aici." 

 "-Ok te inteleg. Daca chiar e asa o sa vorbim mereu. Mi.e dor dwe tine!" 

 "-Si mie!" apoi am inchis, ma bucur ca nu s.a suparat, e asa dulce,stiam e ca o sa inteleaga.

               Perspectiva Louis 

    Nu mai pot de odrul lui Hellen. De ce atrebuit sa se intample asta, de ce tocmai ei? Gata stiu. O sa zbor la NY cu baietii. Sunt sigur a vor acceta. I.am sunat pe baieti si i.am chemat la mine acasa, le.am spus ca e urgent asa ca in 5 minute m.am trezit cu ei la kine acasa. Dupa ce le.am povestit totul, baietii au acceptat sa mergem la NY. Am plecat cu primul zbor de dimineata si peste caeva ore eram in NY.              

  ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   Sper ca v.a placut, stiu ca a fost un pic mai dramaic dar am vrut sa faca si ceva de genu asta. Si nu stiu candpostez uramtorul capitol dar sper ca o sa pot cat de curand.