Became more than friends (One direction Fan Fic)

Capitolul 9 ~He's back now~

  Ma uitam la tatal meu impietrita. Nu-mi venea sa cred ca s-a intors...si mai presus de asta nu stiam cum a aflat ca sunt in New York...si asa nu credeam ca ii mai pasa de mine sau de mama sau de Johnny...

El ne-a parasit pe toti cand eu aveam doar 6 ani iar Johnny 10...Cu toate astea niciodata nu am putut sa uit ce ne-a facut cat timp a stat cu noi. Nu o sa uit iadul in care ne-a obligat sa traim...cum o batea e mama zi de zi si daca ne prindea pe mine si Johnny ne batea si pe noi. De aceea mama ne ascundea in pod-era ascunzatoarea noastra "secreta"- cand ajungea el acasa. Tin minte si toate noptile acelea ingrozitoare petrecute in pod cu fratele meu numai pentru ca tata o batea pe mama sau cine stie ce ii mai facea...iar noi plangeam in continuu fiind nevoiti sa ascultam tipetele de durere si rasul isteric al tatei. El se bucura mereu de suferinta noastra, si ne mnca banii pe bautura, tigari tarfe si cateodata chiar si droguri. 

 Stiu ca uneori mama se ascundea cu noi pentru ca nu mai suporta o alta bataie de la monstrul ala. Insa dimineata gaseam toata casa intoarsa cu susul in jos pentru ca nu era nimeni pe care sa se descarce jigodia aia asa ca distrugea tot ce prindea. Din cauza lui am avut parte de atatea zile fara mancare pentru ca el ii lua mamei si ultimul banut pe care il mai avea sau pe care reusea sa il economiseasca...De aceea mama mai ascundea banii de tata ca sa reuseasca sa ne ia de mancare. Existau nopti in care eol aducea si curva acasa fara sa ii pese de noi..sau daca mama ii vedea

Astea au durat pana intr-o noapte....cea mai oribila din viata mea...Era o seara "obisnuita" pentru noi in care mama ne bagase pe mine si Johnny in pod iar ea isi facuse curaj sa il infrunte pe tata. Ca de obicei el isi descarca nervii pe ea cu lovituri pe care i le aplica fara mila...Insa in seara aceea parca era mai turbat ca niciodata..a batut-o pe mama pana a ramas inconstienta iar el credea ca murise pentru ca era beat...Dar dupa noaptea aceea s-a intamplat miracolul si el a plecat de acasa. Iar acum...acum se pare cas-a intors...si stie unde suntem..iar asta nu ma incanta absoult deloc! Nu am crezut ca va trebui sa il mai vad vreodata in viata mea...dar uite ca astazi m-am ciocnit fata in fata cu trecutul meu: Dean si tata. 

 Fix atunci cand am crezut ca totul va fi bine...cand credeam ca voi fii fericita si nimeni nu imi va putea umbri aceasta fericire in vreun fel....au aparut ei...dar mai ales monstrul de taicamiu' pentru ca el mi-a facut cel mai mult rau..

Dintr-o data vocea sa imi intrerupe sirul de ganduri.

 -Ce mai face fetita mea? Ti-a fost dor de mine?  mi s-a adresat el pe un ton inocent. Apoi m-a luat in brate cu forta.

-Da-mi drumul! am tipat eu in timp ce ma vaicaeam, dar vazand ca asa nu merge i-am dat un genunghi fix sub centura. Asta l-a obligat sa ma lase si sa se dea doi pasi inapoi.

-Ohoo se pare ca esti mai curajoasa acum, dar las' ca vezi tu!

-Ce sa vad eu de la tine? O jigodie? O javra ordinara care si-a abandonat familia? Un monstru care isi maltrata sotia si copii? Da cam asta vad eu la tine! 

Ma miram de fiecare cuvant care imi iesea pe gura, dar nu regretam nimic, pentru ca ma bucur ca pot sa il infrunt insfarsit si sa-i scuip in fata tot ce cred despre el.

-Ai grija ce vorbesti fetito! Pentru ca nu ma cunosti deloc! a spus el apropiindu-se de mine si aruncandu-mi o privire amenintatoare si inspaimantatoare. Vorbele sale m-au speriat, dar nu i-am aratat asta.

-Si nici nu vreau sa te cunosc! Asa ca mai bine cara-te de aici, si nu te mai intoarce, pentru ca toti te-am uitat si nimanui nu-i pasa de tine!

-Ba o sa va pese! Oare ce ai face tu daca mamicii tale dragi i s-ar intampla ceva? Ai fi distrusa, nu-i asa?

-Sa nu cumva sa te atingi de ea! 

-Si cine esti tu ca sa-mi interzici asta? Tu esti doar o biata pustoaica care nu are habar ce vrea de la viata!

-Ajunge! striga Louis indignat. Nu-ti permit sa o jignesti! 

-Vai ia uite ce dragut, se pare ca iubitelul tau iti ia apararea.

-Da pai iubitelul ei v-ar putea baga in inchisoare cu un singur telefon.

-Dar cine te crezi baiete?

-Louis Tomlinson, incantat de cunostinta. A zis Louis cu un zambet fals pe fata, intnzandu-i mana tatalui meu.

-Pai putin imi pasa de cine esti tu, pustiule! Acum se ne intoarcem la fetita mea.  

In secunda urmatoare il vedeam pe "tata" apropiindu-se amenintator de mine, oare ce vroia, sa-mi spuna ceva? Habar nu am, si nici nu am de gand sa aflu. Am intins mana si mi-am izbit-o de abdomenul sau tare. Dar el a ignorat miscarea mea apropiindu-se si mai tare, iar cand era atat de aproape incat respiratiile noastre se contopeau, si-a lasat capul in jos pana in dreptul urechii mele si mi-a soptit incet:

-Ti-ai cautat-o pustoaico! Acum o sa suporti consecintele. 

La auzul cuvintelor sale am impietrit de spaima, si un fior de teama mi-a strabatut fiecare madular. M-am indepartat de el si m-am dus spre Louis si l-am prins de mana, dupa care l-am privit pe tata care facuse stanga imprejur si se intrase in masina sa. Apoi s-a facut nevazut in cateva clipe.

-Hellen...a spus Louis timid. Era tatal tau nu-i asa?

-Da...am spus eu lasandu-mi capul pe pieptul lui Louis, dupa care o lacrima cristalina si plina de dureri si amintiri grele a dat startul plansului meu...Louis m-a strns puternic in bratele sale, dar in momentul urmator au aparut paparazzi, asa ca am fost nevoiti sa fugim amandoi in hotel. Am urcat amandoi in lift, dar vedeam ca mergem cam mult in sus insa nu am scos nici o vorba, doar stateam cminte in bratele lui Louis care nu mi-au dat drumul in tot acest timp. 

  Cand usile liftului s-audeschis mi-am dat seama ca eram pe...acoperis? 

-Umm...Louis, ce facem aici? am intrebat eu m-ai mult soptit.

-Pai m-am gandit ca aici vom fi doar noi doi, fara altcineva care sa ne deranjeze in vreun fel..si asa tu vei putea sa te mai linistesti un pic..si poate vrei sa imi povestesti si mie mai detaliat care e faza cu tatal tau..

-Cand ma voi simti pregatita am sa iti spun...dar acum tot ce vreau este stau si sa ma recreez si sa asimilez toate lucrurile care mi s-au intamplat astazi...pentru mine au fost doua lovituri foarte mari...in ei doi se afla o mare parte din trecutul meu..Louis..o parte de care nu ti-am spus niciodata, si asta numai pentru ca nu vroiam sa dezgrop trecutul, vroiam doar sa traiesc in prezent...pentru ca inainte sa vii tu simteam ca traiesc numai in trecut...ca nu voi trece niciodata peste asta..dar se pare ca am reusit intr-un final...insa se pare ca trecutul nu imi da pace..e ca si cum ar vrea sa se razbune pe mine, intr-un fel... Uite Louis..stiu ca nu prea intelegi ce spun, dar asta e unul dintre mmentele in care am nezoie de tine sa fii alaturi de mine, si sa ma asculti fara sa imi ceri explicatii, chiar daca stiu ca  ai vrea sa ti le dau, le vrei primi la momentul potrivit.

 -Hellen..am inteles, si crede-ma ca te inteleg, si voi face intocmai cum mi-ai cerut. Mereu voi fi acolo pentru tine cand ai nevoie, defapt, mereu voi fi langa tine. 

Dupa aceste vorbe pe care mi le-a spus cu atata tandrete ma simt chiar mai bine. 

Am simtit bratele sale inconjurandu-ma de la spate. Vantul cald adia usot. Abia acum observ cat de frumos e aici defapt. Acoperisul este plin cu flori de toate felurile, care imprastiau miresme imbatatoare. Pe alocuri mai erau si cateva banci, si iarba falsa. Parea ca e un mic parculet pe acoperisul hotelului. 

Deja era amiaza si soarele stralucea vesel. Razele sale imi mangaiau fata mea uscata de la atatea lacrimi care mi s-au scurs pe obraji.  

Inca simteam acea tristete in mine...dar parca nu mai aveam lacrimi, si mi-am dat seama ca motivele pentru care sufar nu merita asta...cu toate astea parca nu ma pot abtine, dar ma bucur ca viata mi l-a pus in cale pe Louis si ca el este persoana care imi va fi mereu alaturi, pentru ca stiu ca il iubesc cu adevarat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hello! Am postat noul capitol si sper ca este pe placul tuturor:)  

Astept parerile voastre, si va rog nu ezitati sa lasati si un vot daca v-a placut:)