În viaţă nu poţi scăpa de trei chestii: de moarte, taxe şi de păpuşi decapitate.
Şi acum începe partea interesantă:
În dimineaţa în care o murit, soacră-mea - aflată în Italia, la cumnatu-meu sa trezit din somn cu cuvintele astea pe buze: "îmi pare rău, Cecilia!" (unde Cecilia e fata lu' nănaşu'). "Îmi pare rău!" Dar de ce, şi ce visase - nu şi-o putut aminti nici până-n ziua de azi.
Apoi: pe nănaşu' l-o găsit fie-sa Cecilia. Care dintr-o dată îşi dă seama că nu se mai aude nici un zgomot în toată gospodăria!
Asta deşi la ţară au o tonă de animale şi mai ales pui, care nu tac din cioc defel; că tăt numai piuie şi scurmă. Şi, parcă simţind că ceva nu e în regulă cu liniştea aia nepământeană, o mers şi l-o găsit pe bunelu' înţepenit în scaun (tocmai cioplea ceva) cu mâna căzută şi inertă - semn rău.
Mno, or chemat Salvări şi apoi popi şi apoi gropari şi Doamne fereşte; şi l-or dus la cele veşnice.
Fata lu' nănaşu are două fetiţe: una de 13 ani şi mezina de 8. Şi cea de 8 o avut chiar o relaţie foarte apropiată cu bunelu' şi l-o iubit mult.
Şi mama, până să se facă 40 de zile, o mers cu fetele la cimitir la bunelu'. Şi odată numa' asta de 8 ani zice:
- Mami! Da' să ştii că bunelu' nu e în groapă, unde l-aţi băgat voi!
Un fior rece ca un congelator industrial o trecut pe spinarea mamei!
- Cum adică?
- Păi... uite, bunelu' e aici, pe bancă!
- Ce?
- Da, bunelu' stă pe bancă şi se uită la noi! Da' să ştii că e alt bunel decât ăla pe care l-aţi băgat voi în groapă! Îl vezi?
Ce să zică mama? Se uită lung...
- Da, îl văd! aprobă ea.
- No bun! zice fata. Că-i aici, clar.
Şi atât. Fetiţa - toată la minte, frumoasă şi zdravănă, deci n-ai ce suspecta la ea.
O mai trecut o săptămână. După care fetiţa îi zice maică-sii:
- Mami! Să ştii că bunelu' e bine!
- Cum adică e bine???
- Păi e bine! Nu-l mai doare nimic acuma!!!!
Cecilia crede că înţepeneşte!
- Tu fată... cu cine ai vorbit? Ai discutat tu cu cineva de pe stradă? Cine ţi-o zis astea?
Fetiţa ezită o clipă:
- Nimeni!
Şi fuge în treaba ei.
Apoi or trecut cele 40 de zile, cu tot cu parastasu' ăla. Şi tot aşa, într-o seară, fetiţa exclamă din senin:
- No... apăi să ştiţi că bunelu' o venit înapoi acasă la noi, aici; şi nu mai pleacă niciodată.
