Capitolul 11

130 6 2
                                    

**Sofia**
Nu credeam că Chris sa fie așa bun cu mine, să înceapă să mă iubească, cu cât am mai multă încredere în el cu atât îmi este mai frică să-l pierd, știu că într-o zi o fată mai frumoasă ca mine v-a apărea și Christopher se va îndrăgosti de ea iar pe mine mă v-a uita.
Venii și ultima zi în frumoasa cabana rustica de la marginea pădurii.
-Chris ai terminat bagajele?
-Da scumpo.
-Hai ca trebuie sa plecăm.
-Da iubito acum vin.
Am pus valizele uriașe în portbagajul încăpător și ne-am urcat în mașina și am pornit.
-Și iubito vorbește-mi despre tine.
-Deci am 17 ani și locuiesc singură, tata a murit când eu aveam doar 3 ani din cauza cancerului, când am împlinit 15 ani mama a plecat în străinătate și nu sa mai întors chiar dacă îmi trimite bani în fiecare lună aceștia nu-i țin locul, da știu o poveste tristă dar nu vreau mila nimănui.
-Iubito îmi pare rau, dar stai liniștită nu o să te mai simți singură de-acum.
-Acum vorbește-mi tu despre tine.
-Deci am 21 de ani, dețin multe firme și sunt un om influent, părinții mei locuiesc la Paris unde este una din cele mai mari firme, toate-s pe numele Williams Office.Niciodată nu am iubit o femeie, toate au fost simple aventuri de o noapte.
-Ce poveste plină de aventură ai avut, spun eu râzând
-Așa este, spuse el chicotind înfundat.
Drumul parcă a durat mult mai puțin decât atunci când am venit.Christopher m-a ajutat cu valizele, m-a sărutat cast pe buze și a plecat în fuga asta îmi da de gândit, unde a plecat așa repede, pare că se grăbea poate doar mi s-a părut.Am făcut un duș și m-am pus la somn pentru ca era deja 11 noaptea iar eu mâine trebuia să merg la birou.
A doua zi m-am trezit la 7 și 15 și m-am îmbrăcat cu o fustă cloș neagra și o cămașă albă iar părul mi l-am lăsat pe spate, am mâncat iar la 8 am plecat de-acasă, clar îmi trebuie o mașină.Am intrat în firma uriașă și când am deschis ușa nu mi-a venit sa cred imaginea ce se derula în fața ochilor mei, lacrimi reci mi s-au împânzit pe fața, iar ochii îmi erau împăienjeniţi de la lacrimi, când Christopher m-a văzut a făcut ochii mari.
-Iubito!
Dacă v-a plăcut, lăsați comentarii și aprecieri.

Thinking out loudUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum