Un nou început

- 27 -

Hailey

În sala de așteptare este frig . Țin scurta pe mine cât timp Stan a plecat habar n-am unde, dar mi-a spun să rămân aici .

Mă întreb ce face tata ? . Condițiile astea sunt îngrozitoare .

Deci așa se simte când ești în pușcărie . Uau ...cam dezamăgitor .

Încă am emoții . M-am gândit ce să-i spun când o să-l văd . M-am gândit și la conversația cu Payton .

Nu pot să-l iert așa ușor , deși îmi doresc  , în viață nu așa funcționează lucrurile . Dacă o să-l iert așa ușor , poate data viitoare o să facă ceva care să mă rănească și mai tare .

Îmi trec degetele prin păr și răsuflu adânc . Nu știu cum o să se termine toată treaba asta...dar n-am timp să mă gândesc la asta.. trebuie să-mi văd tatăl , acum .

Când Stan îmi face semn să-l urmez , știu că nu mai pot da înapoi . Ajungem într-o altă cameră unde sunt puse niște scaune în fața unor măsuțe și pe le un mini zid de sticlă .

- Așezate !

Mă așez .

- Vrei să stau cu tine ?

Nu-s sigură, dacă vreau ca Stan să asiste la conversația mea cu tata ...am să-l întreb câte ceva despre Miriam asta .

- Nu !

Murmur eu . Stan dă din cap și se retrage într-un colț . Aștept câteva minute , după care văd un polițai .

- În regulă...

Îl aud spunând .

- ...ai cinsprezece minute !

Apoi alt polițai își face apariția împreună cu un trup înalt impingându-l înainte .

Rămân fără vice când bărbatul se așează pe scaunul celălalt . Întinde palma spre zid .

- Hailey ...

Vocea îi e gâtuită și stinsă.

- Tata ..

Murmur eu și înghit în sec încercând să nu dau drumul lacrimilor . Arată schimbat...barba lui brunetă îi acoperă aproape întregul maxilar . Este mai slab la fața de când mi-l aminteam .

- Scumpo...cum ești ?

Întrebă el disperat . Încerc să îmi recapăt vocea .

- Sunt bine , tu, tu cum ești ? Dormi bine? Ai mâncat ?

Îl bombardez cu întrebări . Simt cum mi se preling lacrimi când îl văd în ce stare e .

- Nu contează...tu cum te simți ?

- Sunt bine tată ...

- Îmi pare rău scumpo... îmi pare rău că nu am fost lângă tine !

- Știu că nu ești vinovat , dar spune-mi ! ...

Trag aer în piept .

- ...cine e Miriam Martin , și de ce nu mi-ai spus nimic de ea ?

Tata tace puțin apoi se uită peste umăr către Stan . Își trece o mână prin păr de parcă ar fi puțin tensionat .

Aștept să-mi spună cu disperare . Mă privește cu tristețe .

- Miriam a fost...femeia cu care am crezut că pot întemeia o familie !

- Poftim...

Sunt șocată, dar vocea îmi e înceată . Deci..este adevărat . Tata chiar avea o iubită .