15%

637 77 10
                                    

Daca tot ai inceput sa citesti, continua. Cred ca ati observat ca incerc sa fac un program. Incerc sa postez miercuri si sambata. Din pacate nu am putut posta mercuri (ieri). Sper sa ma sustineti, ca niste pufarine dulci ce sunteti. Voi incepe sa povestesc acum.
Ben pov.
Ma trezesc, incercand sa inteleg ce s-a intamplat azi-noapte. Inaintez pe hol, cobor scarile, trec prin living si intru in bucatarie. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut. Era Soph, si... plangea?
- Soph... ce-ai patit?
- Ci-citeste asta, spune ea printre suspine.
- Ce-i asta? spun, dupa care arunc un ochi, da' nu la propriu, pe foaia care mi-a dat-o Soph: Nu stiu ce faceti voi acum, dar eu am plecat, definitiv, nu ma intorc, asa ca nu va faceti sperante.
P.S.- Ben, iar ti-am furat boxerii.
- Nu pot sa cred...
- Si-acum ce ne facem?!
- Mai usor, Soph, calmeaza-te, zici ca esti o mama isterica.
- Da' serios! Nu pot suna la politie!
- De ce?
- Poveste lunga... spune, dupa care pregateste micul de jun.
Ok... si de ce atat de calma acum? A, da, e bipolara. Nici nu mai stau pe ganduri, intru in baie si incep sa-mi tai ghipsul. Daca Soph nu face nimic, o sa fac eu!
Ies din baie, merg in camera mea, ma imbrac si plec spre... pai... nu stiu sigur unde.
Daca as fi Mitsu, unde m-as duce? Mda... in padure, la sigur.
Intre timp... Mitsuki pov.
De ce podu' lu' Collumb mi-am luat maieu galben, camasa portocalie, blugi negri si adidasi rosii?! Ies prea mult in evidenta! Dar na, nu e mai nimeni in padure. Ma pun la baza unui copac si incep sa mananc lapte cu cereale. Ce? Se poate. Dupa ce termin eu de mancat asa, vine la mine un baiat, cred ca de-o seama cu mine, da' nu-s sigura.
- Nu stii ca nu e bine sa mergi prin padure singura?
- Ok... dar si tu mergi prin padure singur.
- Da! Dar eu sunt special!
- Iar eu sunt un ninja!
- Huh? Lasa asta!
- Ai dreptate, n-ai vreo harta? Merg de 5 ore continuu si nu mai stiu pe unde m-am pierdut.
- Amm... hai la mine!
- Eh, ok, spun, dupa care il urmez pe baiatul ala, care mi-a spus ca-l cheama Alex. Intram intr-o cabana din lemn, destul de veche, dar nu mai judecati o carte dupa coperta, ca era mobilata si arata fain!
- Ok, deci la stanga e bucataria si... ce faci acolo?
- Pff, ce? Nimic! *moment de liniste* un boschetar ti-a aruncat sosetele pe geam!
- Cum naiba mi-ai luat sosetele fara sa ma descalti?!
- Secret de stat!
- Fie, cum spui tu...
Am stat la Alex vreo 6 ore, se inserase, oare va veni cineva dupa mine? Ma uit pe geam sa vad daca nu e cumva Soph sau Ben.
- Ai patit ceva?
- Neah... doar ca speram sa vina cineva dupa mine.
- A, deci ai plecat de-acasa. N-ar trebui sa te intorci? Parintii tai sigur sunt ingrijorati.
- Dar... nu mai am parinti, o am pe Soph si il am si pe Ben. Dar ai si tu dreptate, probabil sunt ingrijorati.
Ben pov.
Dupa ce ca am alergat nush cati kilometri, o mai vad si pe Mitsu cu un tip intr-o cabana! Cum naiba?! Intru in cabana, trantind usa de la intrare si ii privesc pe cei doi care s-au oprit din râs si se uitau la mine.
- Been!! spune Mitsu, dupa care se ridica de pe podea si fuge spre mine. Stai! Cum m-ai gasit?
- Cum sa nu te gasesc, daca ai lasat o dâra de pufarine pana aici?! Nu mai irosi pufarine! Nu suntem in Hansel si Gretel!
- Deci, sa inteleg ca el e Ben?
- Da... stai! Nu i-ai facut nimic, nu?
- Stai calm, sunt ok.
- Bine asa, dar acum ne intoarcem acasa, spun si o iau de mana pe Mitsu, care surprinzator spune:
- Nu ne putem intoarce!
- De ce?
- Pentru ca Alex sta aici, singur, in padure! Trebuie sa-l ajutam!
- Fie! Tu, vii cu noi!
- Amm... ok, spune el nesigur. Dar unde ma duceti?
- La noua ta casa! adauga Mitsu, inainte sa deschid eu gura. Dar e o problema.
- Care? intrebam eu si Alex la unison.
- Mi-e somn, spune, dupa care cade la podea si adormind.
- Si-acum ce facem? (eu)
- Pai tu o pui in patul din cealalta camera, iar noi vom dormi in living.
- Buna ideea.
Astea fiind spuse, am luat-o pe Mitsu in stil mireasa, am pus-o intr-un pat, care cred ca e al lu' Alex, o invelesc, inchid usa si intru in living. M-am asezat pe una din canapele si am adormit, in timp ce Alex deja adormise pe cealalta canapea.
Ce? Se poate...

Crazy love (Ben F.F.)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum