Crazy love (Ben F.F.)

22%

Ben pov.
Cum sa nu ma implic in asta?! N-o inteleg pe Soph, chiar n-o inteleg. Cobor la parter si ma trantesc pe canapea.
- Am plecat. Pa! striga, scuze, zbiara Mitsu, ca sa se faca auzita.
- Ai grija la masini, o avertizeaza Soph din bucatarie.
- O sa am! O sa am! mai adauga Mitsu si iesa.
Tre' sa gasesc o idee, tre' sa gasesc o idee... stiu!
- Am plecat la serviciu!
Ce mincinos sunt, m-au concediat dupa o saptamana. Noroc de Soph, care chiar m-a crezut.
Am iesit repede din casa si am inceput sa fug ca un bezmetic pe strada pustie.
Am alergat vreo juma' de ora si am ajuns intr-un final in centru. Unde s-o fi dus? Nu-i deloc bine! Nu inteleg, cum poate ea sa faca fata chestiei alea?! Tre' sa vorbesc neaparat cu ea!! Uite-o acolo! Joaca sah cu... un batran? Lasa.
- Mitsu! o strig, usurat de faptul ca e bine si ii fac semn sa vina.
Mitsuki pov.
Jucam sah cu un batran si eram aproape de castig, dar sunt distrasa de BEN?! Ce cauta aici?! Dupa ce imi face semn, merg la el si incep sa-l cert.
- Ben, cum ai putut? Stiai ca tre' s-o rezolv singura! Esti rau! Foarte rau, Ben!
- Gata, calmeaza-te, imi spune el si isi pune palmele pe umerii mei. Nu pot sa te las singura, mai adauga el si ma ia de mana. Impreuna suntem mai puternici.
Nu ma simt bine... Kitsumi... pune stapanire pe mine... totul... devine negru... (zici ca-s pe moarte, cum altfel?)
Ben pov.
Ceva nu e bine! Ochii lu' Mitsu se coloreaza in galben-auriu. Ce sa fac? Ar fi intelept sa fug acum, n-ar trebui sa mor de tanar, deci, fara deci, ma indrept spre casa, ca sa nu mai pun si pe altii in pericol.
Dupa ce am mai alergat juma' de ora am ajuns in fata casei. Intru repede si inchid usa. Nu-i nimeni aici. Ce sa fac? Nu pot s-o ucid pe Mitsu! Asta n-a functionat atunci. Tre' sa gasesc alta solutie.
Intre timp...
Mitsuki pov.
Tre' sa scap de tine!! De ce nu ma lasi in pace?!
Pentru ca, evident, tre' sa mi-o platesti!
N-a fost vina mea atunci! Tu m-ai obligat!
Tu ai ales! Ori tu, ori familia!
Dar eu n-am vrut...
Ba da!
Nuu!!!
Ba da!!!
Nu! Eu nu i-am ucis!!
Ba da!! I-ai ucis!! Si acum vor razbunare!! De-aia sunt aici. Sa ma razbun!! Acum, MORI!!
NUU!!! tip eu in sinea mea si ma slabesc de stransoarea lui Kitsu. M-am eliberat! Dar nu pentru mult timp...
- Ben! Ben, deschide usa!
- Nu!
- Ben, sunt eu!
- Nu cred!
Nu ma crede... tre' sa intru altfel. Ocolesc pana la ferestra camerei mele. Urc intr-un copac si incerc sa intru, dar nu ajung la camera mea, dar ajung in camera lu' Ben, asa ca intru in liniste in camera lui, acolo asteptandu-ma...
Niste suspans, ca sa fie.
Si, da, inca mai sunt la bunici. Am imprumutat niste internet.