Azi m am imbracat in galben
ma simt galben.
In rest, stiti si dvs. cum e
e de ajuns sa pornesti
primul vers in poezie
ca restul vine de la sine,
rima, intelesul, contagiunea.
Azi deci am fost galben,
e drept, cu oarece irizatii
vernil si albastru-petrol,
dar in general am ramas pentru cea mai mare parte
a zilei:
galben.
Apoi copacii au inflorit,
buburuzele si ele au inceput sa si faca de cap,
dar no complain.
Casele si au marit ferestrele,
se plimba soarele prin ele cum se plimba durerea prin Ucraina
cu mainile legate la spate
cine s o ajute?!
Nici nu poate sa planga!
Ce sentiment molipsitor e razboiul.
Il dai cu mana la o parte si el e inca acolo
in mintea ta, pe hainele tale,
e sticky, blestematul,
cum sunt cocktailurile alea pregatite cu
scartietoare.
Dar eu sunt galben,
si natura se uita la mine
cu mai multa luare aminte decat
ma uit eu la ea.
Zau, am impresia ca ma crede albina,
altfel de ce tocmai azi
copacii au inflorit,
buburuzele au luat o razna
si casele de pe strada mea si au marit ferestrele?
Si asta in ciuda a tot si toate,
ce nu putem marturisi
nici in taina,
nici macar noua,
pentru ca e peste tot,
e sticky si ne da
cu teasta de bulevard?!
