Enigma Gândului

Dorul de corpul sanctuar

Dorul de oameni frumoși la chip și la suflet cu ochii în stări conștiente și acumulate de-un amalgam de felurite sentimente, de vocea mulțimii din jur ce fac simțirea "Carpe diem" plină de fericire.
Astfel, o plimbare o simți precum o Vibrație pe sunetele declanșate de piesa Mama-Natură. DAR ... Atât de dramatic, astăzi indivizii sunt practic ascunși în melodii bizare cu stările cuiva ce a fredonat și înregistrat acea piesă în loc sa ne dea lecții de creare a propriei stării de aici și acum. Pierduți în gândiri sleite de energie și croite în siluete cu straturi încrețite atât de înfricoșătoare. Totuși, fiecare absoarbe ce plantează în grădina vieții sale.
Apoi când apare întrebarea "cum te simți?" îți șuieră în ureche un "normal" neînțeles cum se mănâncă, dar darămite cum se simte... Normal... un adjectiv putred ca stare, ci mai degrabă explică căci nu știe ce emoții cară pe drumul vieții. Așa ne-a învățat să le cărăm în spatele plin de responsabilități ce dor, dar neînțeleasă durere e atât de persistentă.
A învața să te simți și să simți prezența proprie necesită efort și timp.