A MINI-GOD | Academia Acoptaponilor

Capitolul 1 - Intrarea în Academie

Perspectiva lui Felix.

Mergeam alături de Otake spre academie, dar spre
deosebire de ceilalți care mergeau unii lângă alții, eu eram dus de către Otake după cap. Cam atrăgeam privirile multor studenți, dar asta nu ne oprea din a fi noi înșine, și de a face lucrurile în modul nostru. Înainte de a ajunge în fața academiei, observ că porțile înalte și splendide din obsidian alb erau deschise larg, pentru toți cei care doreau să intre acolo. Ajungem în fața porților și cobor de pe Otake, având grijă să nu îi agăț uniforma cu geanta mea care conținea cel puțin 3 cărți despre anatomia tuturor creaturilor posibile din academie, cât și ceva de haleală.

Perspectiva lui Otake.

După ce Felix coboară de pe mine, îmi asez blana și rucsacul. Îmi simțeam coada cam amorțită dar asta era din cauza emoțiilor pe care le-am avut, și pe care, încă le am. Datorită empatiei pe care o am, nu îmi venea a crede cât de calm și fascinat era prietenul meu, având în vedere că vedea atât de mulți acoptaponi la un loc. Nu avea nici o idee de cât de multe reguli va fi nevoit să țină cont o dată ce intră în academie, dar sunt sigur că nu îl vor împiedica sub nici un fel de a se simți bine. Am ajuns în fața podiumului din partea frontală a academiei, și ne găsim un loc care nu era prea aglomerat.

Otake: Felix uite! Acela este decanul academiei!, în același timp ridicându-l puțin pentru a putea vedea.

Felix: Ușor! Ai grijă la haine să nu ți le rupi. Wow! Are stofă.

Otake: El e Von Lycaon. Unul dintre cei mai buni acoptaponi canini, care a câștigat titlul de "Gentleman King" și care a primit acordul de a înființa academia.

[Nota autorului: "Acoptapon" este un termen folosit pentru toete tipurile de creaturi din acel univers. Von Lycaon este și el la rândul lui un acroptapon, unul canin, asemea lui Otake. Felix fiind un om, el apare în antropologia celorlalți acoptaponi. În concluzie, e un cerc care se învârte între ei.]

?: Măi, măi, măi! Ia te uită cine ajunge să fie student la Academia Hoxt.

Vocea aceea îmi inunda urechile. Felix nu aude și mă întorc doar eu pentru a mă convinge cine e. Nu îmi vine a crede că putea fi ea... După câțiva ani buni de când nu am mai vorbit și am pus punct, a venit aici. Simțeam deja un fel de sentiment nu prea plăcut.

Era însăși ea. Ivy. Himera care a stat cu mine când eram mici, ne-am jucat, am învățat și ne-am făcut de cap. Nu mă așteptam să o văd aici, dar viitorul face în așa fel în cât ca să vezi că trecutul nu s-a dus complet.

În urmă cu 15 ani.

Ivy: Ha ha!

Otake: Nu e corect! Ai aripi! Ai zburat!

Ivy: Nu ai spus că nu le pot folosi. Deci... Am câștigat cinstit.

Otake: Poate că la cățăratul în copac te pricepi, dar eu mă pricep mai bine la cursa cu obstacole.

Pe atunci, luam toate lucrurile din casă și din grădină ca să ne putem face propriul nostru teren. Era frumos... Pentru cât a durat...

Ivy: Tu îți folosești ghiarele!

Otake: Nu ai spus că nu le pot folosi. Ha!

?: Ivy haide scumpo. Ia-ți rămas bun de la Otake și haide. Mai avem de împachetat.

Ivy: Bine... Mama și cu mine trebuie să ne mutăm... Spune că e mai bine pentru noi.

Otake: Ow... Bine. Dar, ne vom,..., mai, vedea. Nu?...

?: Da dragule. Tu și cu Ivy o să vă mai vedeți, dar peste ceva timp.

Otake: Dar...

Ivy mă îmbrățișează și pleacă cu mama ei. Mama mă ia și pe mine în brațe și îmi spune că totul v-a fi bine, dar știam deja că nu o voi mai vedea.

Înapoi în prezent.

Otake: Ivy!

O iau în brațe brusc.

Ivy: Ușor uriașule! Și mie mi-a fost dor de tine.

Otake: Cum m-ai recunoscut?!

Ivy: Nu mai cunosc nici un altrog cu blană albastră și o bulină albă în vârful cozii. Instant am știu că ești tu.

Otake: Ow Doa...

Apare Felix din spatele meu, nu prea brusc, dar suficient cât să îi atragă privirea lui Ivy.

Perspectiva lui Felix.

Îl observ pe Otake să vorbește cu cineva. Mă duc prin spatele lui și observ o himeră, care avea uniforma academiei.

Felix: Bună!

Ivy: Bună! Ce faci tu aici, micuțule om?

Otake: Ivy, el e Felix. Prietenul meu care a venit alaturi de mine la academie.

Felix: Ivy? ... E acea Ivy?

Otake: *mișcă din cap aprobator*

Ivy: Wow. Primul om înscris la Academia Acoptaponilor. Sunt curios cât v-a supraviețui.

Felix: Sunt mai capabil de cât par.

Otake: Ți-a rămas același caracter de când eram mici. Mereu îți plăcea să îi sperii pe alții.

Felix: Cine spune că m-a speriat?!

Începe decanul să se apropie de microfon și să facă introducerea. Lycaon în discursul de introducere, enumeră toate speciile de acoptaponi și ne precizează și regulile școlii, după care ne spune unde găsim lista cu repartizarea fiecaruia. Mă duc cu Otake și văd că am intrat amadoi în aceași clasă. Sala urma să ni se spună o dată ce intram în academie. Mă ia pe sus ca să nu mă pierd prin mulțime și intrăm în academie unde ne spunem clasa în fața unui un grup de profesori.

?: Sala H5.