Fire On Fire

2.

Dacă nu ar fi fost situația de față m-aș fi bucurat de priveliștea abdomenului lui Alan, dar nu, nu aveam dreptul acum. Alan a dat să meargă spre camera în care l-am lăsat să doarmă dar bineînțeles, Kai nu putea să-l lase pur și simplu, sau să-mi ceara explicații. Nu, el a mers nervos spre el și l-a împins la pământ.

— Ești terminat!

A spus între timp ce a ridicat pumnul, nu am fost suficient de rapidă să-l pot opri din timp, pumnul a ajuns direct pe fața lui Alan. Am tras insistent de Kai să se ridice de pe el dar nimic, a mai dat un pumn, s-a ridicat când s-a uitat la mine și m-a văzut cu lacrimi în ochii. Alan s-a ridicat, sânge era la buzele lui, a mers spre camera în care a dormit.

— Nu ești nimic altceva decât o târfă!

Privirea lui este plină de dispreț, ură sau chiar mai rău, dezgust. Mi-a întors spatele si a mers spre ușă. Târfă cine? Nu are dreptul să se comporte așa când nu are nici măcar cel mai mic habar despre cele întâmplate. Am urlat în urma lui înainte să închidă ușa.

— Nu ai dreptul să mă numești târfă când nici măcar nu ai habar ce s-a întâmplat sau de ce este el aici!

— E aici intr-un prosop, proaspăt ieșit de la duș! Nu sunt prostul nimănui!

S-a întors la mine și m-a lipit de perete. Mi-a prins cu mana de gât și cu cealaltă de umăr, m-a împins tare de perete.

— Oricum erai mică mea târfuliță, mă întrebam când v-a veni ziua în care să te găsesc cu altcineva.

Presiunea care o punea asupra mea era tot mai mare dar a dispărut brusc când Kai a ajuns la pământ intr-o secundă, Alan a început să-l bată dur, mai dur decât a făcut-o Kai înainte, agresiv, cu ură. Acum avea pantalonii de trening de aseară pe el, abdomenul și spatele bine lucrat erau descoperiți. Eram incapabilă să mă mișc, dar am urlat, pentru că asta știam să fac cel mai bine.

— Încetează! Te rog!

Alan s-a oprit, apoi brusc l-a ridicat pe Kai si l-a împins spre ușă, nu știu cum în ciuda încercărilor lui Kai de a se opune nu a reușit și a ajuns pe hol, ușa i-a fost trântită în nas.

— Nu era necesar!

I-am spus nervoasă.

— Ai auzit cum a vorbit nenorocitul ăla despre tine? A cerut-o. Nimeni nu ar trebui să vorbească așa către o femeie.

— Ar fi cazul să pleci.

Am spus cu ton serios, băiatul ăsta mi-a creat doar probleme. Asta se întâmplă când vrei să ajuți, ajungi mai rău decât persoana pe care vrei să o ajuți. Alan a mers spre ușă, înainte să iasă mi-a adresat o privire rece.

— Credeam că știi să apreciezi.

Apreciam, însă doar respectul său față de femei dar nu și agresivitatea cu care a sărit pe Kai, furia lui Kai a fost de înțeles dar a lui Alan nu. A închis ușa în urma sa și am rămas acolo pentru încă cel puțin 5 minute cred, ca o proastă, gândindu-mă la ce s-a întâmplat de aseară până acum. Doamne Dumnezeule, ce am făcut? Ce a fost în capul meu? De ce mă lași să fac asemenea tâmpenii?
Am mers spre camera în care a dormit Alan, tricoul care era pe el aseară era la marginea patului. Spre surprinderea mea patul era aranjat, posibil s-a ocupat de el înainte de a merge la duș. Am lăsat tricoul acolo, dacă avea nevoie de el știa unde să-l găsească. Am mers să mă pregătesc pentru o zi plictisitoare, Keira și Edith cu siguranță o să-mi facă ziua mai bună.
M-am machiat lejer, am refăcut câteva bucle  vârfurile parului meu brunet, am luat o pereche de pantaloni negri mai eleganți și o cămașă lila, nu era foarte rece afară, finalul lunii Octombrie încă nu lăsa frig, am decis totuși să iau un blazer negru. Înainte să ies am vorbit cu mama câteva minute pe FaceTime care ca de obicei insista să vadă cum mă îmbrac, dacă m-ar fi văzut vreodată îmbrăcată cu un trening mergând la facultate ar fi zburat din Londra până aici in 5 minute. Este o fire foarte pretențioasă de mică mă îmbrăca mereu cu haine elegante, abia o convingem să mă lase să stau în trening prin casă.
Am urcat în Audi-ul meu alb pe care l-am primit cadou de la părinții mei înainte să vin în New York, ei consideră că este mai sigur să am propria mea mașină decât să folosesc mijloacele de transport sau taxi. Când am ajuns în parcarea școlii un alb Audi roșu a parcat lângă mine. Alan. Am întors repede privirea spre poșeta cu caietele mele, am scos rujul și mi-am făcut de lucru până ce Alan a ieșit din mașina și a plecat. Mi-am luat poșeta și am mers spre curs. Primele două cursuri au trecut repede, pauza a trecut și mai repede. Am reușit să le povestesc fetelor ce s-a întâmplat.

— Vrei să-mi spui, ca Alan, bucata aia, nu are iubită?

Edith se uita spre el, era cu prietenii lui la o masă distanță de a noastră din sala unde luăm prânzul.

— Se uită spre tine, e a șasea oară deja.

A spus Keira. Eu am evitat cât am putut privirea lui, până când privirile noastre s-au întâlnit. Mi-a zâmbit puțin din colțul gurii și s-a întors iar spre băieți.

— Te holbezi.

A spus Keira.

— Se holbează și el.

A adăugat Edith.

— Ar trebui să mergi să-ți vopsești iarăși părul.

Am spus către Edith. Părul ei natural era blond însă ea preferă părul negru, rădăcinile deja începeau să se vadă, era motivul perfect ca să schimb subiectul.

— Apropo, se apropie ziua ta, eu zic să organizam ceva.

A spus Keira uitându-se la mine.

— Mă gândeam să facem o petrecere în pijamale noi trei și cam atât.

— Sau putem să-l chemam și pe Alan și să ne facem unghiuțele împreună.

A glumit Edith, care cu siguranță de acum încolo avea să mă tachineze mult cu asta.
Ne-am întors la curs în stânga mea erau fetele, locul din dreapta a fost ocupat de el, Alan. Aveam cursuri împreună și eu tot nu avem habar de existența lui până în acea dimineața.

— Ai fost nesimțită de dimineață, o să te iert dar asta doar pentru că ai un iubit oribil.

Mi-a șoptit în timpul cursului.

— Nu este nimic de iertat.

— Oh ba da. Trebuie să te revanșezi. Știi, nu-mi place să aibă cineva datorie la mine.

— Cred că nu am nicio datorie la tine ținând cont că te-am ajutat să te ascunzi de iubita ta, apropo, foarte matur.

Edith m-a lovit cu piciorul. M-am întors spre ea și se uita spre profesoara care se uita la noi.

— Dacă tot aveți multe de spus și noi vă plictisim aici, voi doi pentru ora următoare o să pregătiți o lucrare pe care o să trebuiască să o prezentați împreună. Sper că ați luat notițe, ceea ce am spus astăzi o să vă fie de folos.

Șușoteli s-au auzit prin sala de curs, Edith și Keira se abțineau să nu râdă.

Eram dată naibii, de doua ori mai mult.