Destpre mine...

221 9 0
                                    

Numele meu este Vanessa McEarly.Am parul lung buclat ,am o inaltime in jur de 1,70,cu ochii caprui.Am ramas orfana la 18 ani,parintii mei au murit intr-un accident de avion .Am mostenit toata averea familiei ,conduc o firma de aproximativ 3 miliarde de $ la Hollywood

Sunt o fire puternica ,tupeista ,uni imi spun ca sunt o stanca,inima a inghetat ,si nu ii din vina decedari parintilor mei ,mereu am vrut sa fiu singura,independenta,acest lucru sa intamplat .

Ma trezesc dimineata,trezita de alarma telefonului de pe noptierea alba din camera mea imensa ,ma ridic greoi din pat cu pasi repezi ma indrept spre baia complet alba,pasesc pe gresia alba ,rece,las apa in cada ,incercand sa imi relaxez intreg corpul.Dupa 20 de minute de relaxare ,ma infasor in prosopul pufos ,din dulap,ma indrept spre sifonierul din camera mea .Imi iau pe mine o bluza larga alba ,niste pantaloni negri mulati si Conversi mei albi.

Cobor cele trei etaje si ajung in bucatarie unde dau de Mimi ,servitoarea mea ,este ca o bunica pentru mine ,are in jur de 50 de ani,fata palida ,niste ochi albastri ca doua oceane ,si mereu cu zambetul pe buze

-Ce mai face,ursuletul meu?

-Nu imi mai spune asa.fac eu botic de rata ,bosumfandu-ma .

-Daca mai faci botic de rata, o sa iti spun ratusca mea.

-Bine ai castigat de data asta.

-Mereu castig. spuse Mimi cu un aer de superioritate.

Cu pasi repezi ma indrept spre garaj unde imi tin colectia de masini ,iubesc masinile.Imi alec BMW-ul i8 negru .

In nici 15 minute ajung la firma mea numita 'McEarly International'tata a ales numele .Este o cladire foarte mare ,in jur de 30 de etaje .Imi parchez masina in parcarea pentru angajati.Cand sa intru un imbecil care nu se uita pe unde umbla se loveste de mine ,imprastiindu-mi toate actele pe jos.

-Nu te uiti pe unde mergi?spun eu cu cele mai reci cuvinte de care dispuneam .

-Tu te-ai lovit de mine.spuse imbecilul din fata mea ,dar trebuia sa recunosc ca arata bine ,cu parul brunet,dezordonat,ochii de un albastru metalic ,era bine facut ,ar era badaran.

-Scuze ,ca am uitat ca exista si zombi ca tine pe pamant.spun eu ironic.

-Da, cum spui tu .spuse el intrand in firma .

Imi adun actele si intru pe usa firmei si o voce pitigaiata ma saluta:

-Salut ,Vanessa,ce mai faci?spuse Amanda,prea entuziasmata,dar cand ma privit ,parca zambetul a disparut de pe chipul ei,este mai bronzata cu parul lung saten ,buclat,ochii ii sunt negrii,purta un costum de secretara .

-Bine .spun rece .

-Astazi , au venit studentii de la reportaj pentru ati pune intrebari .spuse aceasta mai serioasa .

-Trimitei la mine in birou.spun rece si de data aceasta.

Intru in lift, apas pe butonul 30 ,muzica din ascensor era oribila, iti vedea sa-ti smulgi urechile numai sa nu mai o auzi ,trebuie sa-i spun lui Mark sa o schimbe urgent.Ajung in birou meu,era imens,acesta era al tatalui meu,dar am facut unele modificari, in centru se afla biroul meu din lemn de culoare maro deschis ,in spatele biroului se putea vedea privelistea uimitoare ,se vedea intreg orasul, in fata biroului se afla doua scaune de culoare alba ,pe pereti se aflau poze alb&negru,im fiecare conlt se afla o floare.Ma asez la birou pe usa masiva din lemn de aceasi culoare cu biroul dar cu un maner auriu ,intra ....

A new storyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum