The Alpha's mate who cried wolf - ROMANA

32. Parteneri?

— Magnus, mă bucur că te-ai alăturat cursului. Sa știi ca doar pentru că ești viitorul Alfa nu înseamnă că primesti tratament special.  Acum ia loc înainte să fii trimis la director. Marai și ii răspund:

— Da, domnule Thomson.

Îmi pun cărțile pe masă și mă așez lângă Nina. Nina înțepenește fiind surprinsă când mă așez lângă ea. Se uită la mine și încearcă să-și stăpânească zâmbetul. Încerc să-i sting prezența și să mă concentrez la domnul Thompson. El vorbește despre diferite tipuri de sol care au un conținut scăzut de substanțe nutritive și despre altele care sunt bogate în nutrienți. Pixul Ninei se dă înapoi și înainte în timp ce ea îl ascultă pe domnul Thomson. Mâinile ei sunt mici și delicate, iar unghiile au fost proaspăt îngrijite și vopsite cu un roz pal foarte deschis. Părul ei lung și castaniu i se întinde pe brațe. O privesc cum își da părul după ureche, dezvăluind un cercel de aur și expunându-și ceafa. Ochii mei se concentrează sau pe ceafa ei. Simt fiecare bataie a inimii mele. Bate din ce in ce mai repede. Încep sa transpir când pulsul devine unul neregulat.

— Magnus... Magnus! strigă domnul Thomson iar eu cad de pe scaun. Toată lumea începe sa râda Mă uit in clasa și ei tac.

— Pentru a doua oară, Magnus. O sa îmi cumperi scaun.  Nina îmi aruncă o privire, dar apuc de scaun și mă așez, continuând să o ignor.

— Acum, așa cum spuneam, studentul lângă care stați cu toții va fi partenerul voștru de laborator pentru tot restul semestrului.

— Ce! spun, dand cu pumnul in masă iar aceasta se rupe în jumătate. Cărțile mele se prăbușesc împreuna cu ale Ninei iar toți ochii sunt ațintiți asupra mea.

— Nu sunt partener cu Nina pentru restul anului!  Nina ridică mâna.

— Domnule Thomson, aici sunt de acord cu Magnus, aș prefera să fiu partenera de laborator cu șobolanul din cușca de acolo, decât sa fiu cu el, cel puțin IQ-ul lui e mai mare decât al lui Magnus, spune ea. Iar clasa hohotește de râs.

— Liniște, liniște toată lumea, strigă domnul Thomson, iar camera devine liniștită, cu excepția câtorva chicotele scăzute pe care toată lumea încearcă să le rețină.

— Acum, Magnus, ai detenție pentru că ai întârziat și pentru că nu ai fost deloc atent la ora. A, da.. și pentru distrugerea proprietățiilor școlii.

— Dar... încerc să răspund. Nina râde și eu mă uit la ea.

— Cât despre tine, Nina, vei fi partenera de laborator cu Magnus, indiferent dacă îţi place sau nu IQ-ul lui şi de asemenea, i te vei alătura la detenţie astăzi, după şcoală!

— Ce! Domnule Thomson, nu este corect.

— Da, la fel ca și viața, Nina, mârâie el.

Nina și cu mine ne așezăm pe scaune cu brațele încrucișate și spate in spate, deoarece nu mai avem masă în și amândoi ne străduim să ne ținem de limbă pentru a nu avea probleme mai mari. Sună clopoțelul, toată lumea pleacă în timp ce Nina și cu mine ne aplecam să ne adunăm cărțile. Desigur, cărțile s-au amestecat când au căzut. Pe măsură ce ne adunăm cărțile, ajungem să luăm aceeași carte și sfârșesc fără sa vreau prin a o apuca de mână. Ne oprim și ne uităm la mâini. Mâna ei se simte atât de moale și caldă. Ne ridicăm privirea unul la altul pentru o fracțiune de secundă și i-am lăsat repede mâna de parcă m-ar fi ars. Apuc repede ultimele două cărți si mă duc la ultimul curs de azi. May și Claire au ajuns deja la cursul de engleză înaintea mea. Ei stau in partea opusă a camerei unul față de celălalt, Slavă Domnului. Singura problemă acum este că amândoi bat in scaunul de lângă ei pentru ca eu să stau lângă ei. Flint și Zak chicotesc în spate, întrebându-se lângă cine voi alege să mă așez. Ei bine, din moment ce merg la o întâlnire cu Claire, probabil că ar trebui să o cunosc mai bine si ea pe mine iar asta mă va ajuta să-mi iau mintea de la Nina și de la ceea ce tocmai se întâmplase în clasă cu ea.

May se încruntă când mă așez lângă Claire si îl vad pe Zak plangand în timp ce îi dă cinci dolari lui Flint. Au pariat pe cine o sa aleg. Claire se lipește de brațul meu la fel cum ar face May.

— Abia aștept petrecerea de sâmbătă.

— Da, nici eu.

— Deci, ce ai de gând să porți? intreaba.

— Am, haine...?

— Bineînţeles ca vei purta haine, nebunule.

— Ce stil de haine?

— Bănuiesc că o cămașă și niște blugi...

— Știi ce? sunt libera mâine după școala. Poate aș putea veni sa te ajut să alegi ceva? Eu ezit să sa ii răspund la întrebare. Măcar o vreau pe ea? In minte îmi revine atingerea mâinii Ninei și îmi dau seama că una dintre multele mele întrebări a primit răspuns. Da, pielea ei este la fel de netedă pe cât arată.

— Deci, ce spui, Magnus?

— Ce?

— Ca voi veni mâine după școală sa te ajut, dacă nu vrei pot sa vin azi. Îmi pot anula cumpărăturile la mall-ul pe care le am cu prietenele mele.

— Nu se poate azi. Am detenție după școală cu Nina, creionul din mâna ei se rupe în jumătate,

— Detenție cu Nina?

— Da, știu. E ca și cum Zeița Lunii vrea să mă pedepsească. Nu știu de ce, totuși.

— Ei bine, mă simt prost pentru tine, Boo-boo. Ar fi un blestem să petreci timp cu acea ciudata. Atunci vin mâine după școală,

Mi-am închis urechile atunci când ea mi-a spus Boo-boo și am simțit cum mânia se acumulează în interior când s-a referit la Nina ca fiind o ciudată. Nu ar trebui să-mi pese. De ce îmi pasă? M-a înfuriat când mai devreme May o numease ciudată la cantină. Claire își mângâie degetele de brațul meu în timp ce o ascultăm pe doamna Lofts discutând despre viitoarea noastră temă de eseu. Mângâierile lui Claire mă fac să mă incrunt. Ar putea la fel de bine să-și treacă unghiile pe tablă, pentru că mi-ar da același efect. O apuc de mâna și o țin, așa că ea încetează să-mi mai atingă brațul. Ea rânjește și se uită la May, care îmi aruncă cu privire mentale si pumnale. Pielea ei nu este la fel de netedă și îi lipsește căldura pe care am simțit-o cu cea a Ninei. De fapt, mâinile ei sunt destul de umede.

— Acum deschideți manualele la pagina 139 și răspundeți la întrebările din caiete. Nu am fost niciodată atât de fericit că doamna Lofts îmi dă de lucru.

Sunt eliberat bucuros de mâna lui Claire, îmi iau pixul și scriu răspunsurile intenționat cât mai încet, până când sună clopoțelul ca o scuză pentru a nu fi nevoit să își pună mâna din nou pe mine. Sună clopoțelul, sunt fericit să fug acasă și să scap de toată lumea, în special de May și Claire. Apoi îmi amintesc ca mai am detenția. Revin la dulapul meu, îmi pun cărțile pe raft și îmi iau ghiozdanul. Josie aleargă la mine cu rucsacul ei.

— Ești gata să pleci acasă, frate? zambeste.

— Nu, am detenție... cu Nina.

— Magnus! Aceasta este șansa ta! tipă.

— Şansă pentru ce

— Hm, să te pui în genunchi și să o implori pe Nina să te ierte pentru că ai fost atât de prost în toți acești ani.

— Josie! Nu se va intampla.

— Dar de ce nu? Nu am înțeles niciodată de ce ți-ai trata cel mai bun prieten așa. Voi doi ați fost atât de apropiați și ați făcut totul împreună.

— N-ai înțelege Josie, nu tu ești cel care va deveni Alpha într-o zi. Am nevoie să fiu respectat, nu de râs.

— Sunt sora ta mai mică, fiica unui Alfa, ceea ce înseamnă că partenerul meu va fi probabil un Alfa dintr-o haită diferită, așa că da, te fac să ai nevoie să fii respectat așa cum fac eu ca o potențială Luna,

— Dar nu înțeleg ce asta are de-a face cu Nina.  Doar uită, bine, voi întârzia la detenție. Ne vedem acasă la cină.

Flint se apropie de noi când eu sunt pe cale să plec. Josie își înfășoară brațele în jurul lui Flint și plânge cu suspine în pieptul lui. Perfect. După tot ce se întâmplă, acum mai e și Josie supărată pe mine.