45. Relicve.

213 19 2
                                    


      Pipsqueak îmi face semn cu mâna din spatele biroului. Descuie ușa și pășim împreună în camera întunecată și interzisă. Miroase a mucegai și sunt multe pânze de păianjen, asta arată că nu a mai fost nimeni aici de ani de zile.

      Este structurata diferit de restul bibliotecii, care are pereții albi tencuiți, în timp ce această cameră are pereții alcătuiți dintr-o piatră albastră cu grinzi de lemn ce par antice peste tavan. Rafturile din lemn par uzate, pline cu cărți vechi. Unele sunt legate cu o funie de piele, iar altele au închizătoari de oțel și bijuterii pe ele.

    Ne apropiem de o masa cioplită din piatră. Sunt câteva lumânări mici pe jumătate topite, cu niște chibrituri în apropiere. Pipsqueak aprinde cele trei lumânări, stăm unul lângă altul și ne uitam la vechea cameră medievală.

— Începe cu cartile alea, iar eu le voi lua pe astea, spun si ii arat.

— Dar nu știu ce caut.

— Cum să rupi un blestem?

— În ce naiba mă bagi? ea scârțâie. Oftez și decid că pot avea încredere în ea și cel mai bine e să-i dezvălui secretul.

— Nu poți spune nimănui, bine?

— O-ok.

— E vorba de Nina, cineva a blestemat-o, dar nu știm încă care este blestemul și cum o afectează, iar blestemul asta mă afectează și pe mine făcându-mi schimburile insuportabil de dureroase.

— De unde știi toate astea?

— Pentru că a venit o vrăjitoare și ne-a spus.

— O vrajitoare? Dar ele nu mai exista de peste o sută de ani.

— Îmi pare rău ca te debusolez, dar exista. Nu poți spune nimic despre toate astea.

— Nu voi spune, secretul tău este în siguranță, dar vreau să te întreb ceva. Dacă Nina este cea care e blestemata, atunci de ce te afectează pe tine și nu pe ea?

— Asta este fix unu dintre motivele pentru care suntem aici. Trebuie să învățăm tot ce credem ca ne-ar putea ajuta.

— Bine, bine, atunci ar fi bine ne apucam de citit. I-au o carte de la un capăt al raftului, în timp ce Pipsqueak începe de la celălalt capăt. Deblochez clema de oțel și citesc cu atenție, fiecare pagină are un simbol și o descriere a ceea ce reprezintă și ce face fiecare. Nimic de ajutor. O pun la loc și iau următoarea carte. Nu pot să citesc, pare a fi scris în latină.

— Ai găsit ceva? Întreb.

— Nu, acesta pare să fie despre istoria vrăjitoarelor din Salem. Voi continua să caut. Luând o altă carte, pe coperta scrie Vrăji și hexuri. Îmi trec degetele împreună cu cuvintele și citesc cu voce tare. A face vrăji sau a blestema ghinionul asupra altuia vine cu costul propriului blestem de două ori. Doar vrăjile care înseamnă bine nu vor avea niciun efect negativ asupra aruncatorului. Vă rugăm să continuați cu prudență.

— Ce înseamnă asta? întreabă Pipsqueak. Ridic din umeri și continui să citesc cartea.

— Vrăjile și hexurile pot fi aruncate prin mai multe surse. Vrăjitoarele sunt cele mai populare cunoscute pentru vrăji și hexuri. Vrăjile aruncate de un grup, de clanul lor sunt mai durabile și mai greu de spart. Magii Arcani lucrează la fel ca vrăjitoare. Oricine știe să-l folosească poat folosi relicve. Acestea pot invoca fantome sau chiar demoni, ori pot chiar blestema pe cineva. Acestea ar putea fi articole precum o păpușă voodoo, o statuie mică sau simboluri făcute din sfoară sau din alte materiale. Dacă este un blestem, de obicei plasează obiectul sub perna sau patul victimei. Rugăciunea sau dorința către zeul sau zeița cuiva poate fi acordată dacă aveți noroc. Oricine poate blestema pe cineva folosind numele zeului sau al zeiței sale. Va apărea un semn puternic, cum ar fi un cutremur, un fulger sau un zgomot puternic din cer. Dacă zeul sau zeița vă acceptă rugăciunea, dorința sau blestemul se va îndeplini.

The Alpha's mate who cried wolf - ROMANAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum