In ultimul timp,Minho este rece și distant față de Han plus de asta că toată ziua o stă la firmă,ceva s-a schimbat...
Han nu o spune,dar gândește... "Minho mă înșeală?„
Cu Dae-won aproape că nu se mai vede deloc,el pleacă la firmă dis-de-dimineață și se reîntoarce noaptea târziu,iar Han îl așteaptă în fiecare noapte,sperând că va veni o noapte în care Minho il va lua în brațe și-l va alinta așa cum îi făcea o dată când venea de la firmă,dar nu...
Han nu mersese niciodată la firma lui pentru că nu voia să-l deranjeze,dar astăzi a decis că vrea să-l vadă,bine...el vrea să-l vadă în fiecare zi...
Se pregătește și peste puțin timp ajunge in fața ușii de la biroul lui Minho.Bate la ușă și aude un "intră",spus cu o voce groasă.Han intră în biroul și rămâne în prag
Minho: - Han?Ce cauți aici?!
Nu pare prea fericit să-l vadă,Han se simte în plus printre gândurile lui Minho,însă cu o voce palidă îi răspunde
Han: - am vrut să văd ce faci și că... mi-e dor de tine...
Minho: -Han,nu am timp de vrăjeală, du-te te rog!
Han este confuz complet,nu ii dă niciun fel de vrăjeală lui Minho,tot ce spune o face din suflet.Han pur și simplu este distrus de indiferența lui Minho,se întoarce cu spatele și vru să plece,dar glasul lui Minho l-a oprit:
Minho: - așteaptă!
Inima a început să-i bată micului Han,nu știe la ce să se aștepte.Minho se ridică de pe scaun și vine în fața lui
Minho: - te-a urmărit cineva până aici?
întrebă el, ridicându-mi bărbia cu două degete
Han: - nu,nu cred...de ce?
Minho: - nu,n-nu mai contează...
Han nu înțelege nimic,cine-l să fi urmărit? Minho îl strânge la piept pe Han și oftează adânc.Inima puternică ce bate a lui Han se simte pe pieptul lui Minho.
Minho: - ești bine?
Acesta varsă o lacrimă pe umărul lui Minho, și încă una, și încă una până ajunge să plângă,in brațele celui mare
Minho: - hey,Hanny...
In îndepărtează puțin de el pentru ai vedea fața plânsă
Minho: - vorbește-mi
Han: - de ce?de ce te comporți așa cu mine?...de ce ești așa rece și distant?...d-de ce?
Și își scufundă capul în pieptul lui Minho,acesta doar in mângâie pe spate
Minho: - Hanny,suntem la firmă,du-te acasă...
Han: - da,cum zici tu,mă duc acasă
Han era și supărat și nervos în același timp din cauză atitudini lui Minho.Se șterge la ochii de parcă nu ar fi plâns mai înainte și pleacă din biroul lui.
Ajuns acasă,Han nu avea decât să se bucure de copilul lui.Cel mic îi sare în brațe
Dae-won: - mami?
Han: - da,mami
Dae-won: - ai plâns? ochii tăi sunt roșii
Han: - nu,nu am plâns...
Își minte el copilul, apoi ii dă un sărut pe frunte
Han: - unchiul Chan unde este?
Dae-won: - se juca cu mine Yris(fetița lui Chan)
Han îl ia pe cel mic in brațe și merge in cameră unde erau Chan și fetița lui
Yris: - unchiule Han!
Spune cea mică și se duce la el în brațe lui Han
Chan: - Yris, Dae-won, duceți-vă și uitați-vă la desene in cameră cealaltă,bine?
Yris&Dae-won: - binee
Spun cei mici și pleacă la desene,iar Chan și Han ramând singuri
Chan: - ești bine?pari obosit
Han: - nu,nu sunt...
Chan: - tu odihnește,am eu grijă de copii!
Han: - mulțumesc pentru tot,Chan!
Îi dă o îmbrățișare,apoi se pune in pat pentru a se odihni.Nu trece mult timp iar Han a adormit imediat.
***
Peste 2 ore,Han se trezește în brațele lui Minho,se uită la ceas crezând că e târziu și că a venit acasă,dar de unde? Ceasul era 18:30 și Minho este acasă.
Capul îl doare și se simte rău,se ridică din pat cu grijă pentru a nu îl trezi le Minho.Se duce la dulapul cu medicamente și ia o pastilă de cap după care bea apă.
Iesă din cameră și se duce în camera de unde se aud râsetele lui Dae-won și Yris
Han: - ce faceți,copilași?
Ii pupă pe amândoi pe frunte
Dae-won: - a venit tati acasă, l-ai văzut?
Han: - da,e in dormitor,doarme
Dae-won: - bine,acum vreau să mă m-ai joc cu Yris
Han: - hai fugi la joacă,scumpule
Cel mic se duce la Yris și își continuă joaca,iar Han se duce înapoi în cameră unde este și Minho care doarme.
Se strecoară în brațele lui și își scufundă nasul în scobitura gatului a lui Minho,acesta îl simt și ia și el în brațe
Minho: - Hanny?...
Han: - ...da
Minho: - te iubesc!
Han: - oare?
Minho: - da,te iubesc,Hanny!
Han: - sunt confuz...
Minho: - șșhh,nu strica momentul,stai bine,aici,in brațe la mine
Han nu mai scoate niciun sunet,ci doar stau amândoi îmbrățișați
După câteva minute,Han simți că se sufocă in brațele lui Minho
Han: - și eu te iubesc,dar mă sufoci
Minho: - oh,scuze...
Îl îndepărtează puțin de el,apoi ii privește chipul lui Han
Minho: - Hanny? după rău vine și bine sau e bine și după vine și răul?
Han: - hm,nu știu... întotdeauna după rău vine bine,dar uneori viața ne dă bine și după ne dă și răul să vadă dacă-l putem doborî
Minho: adică noi am avut partea numai de bine... ne-am căsătorit și l-am făcut pe Dae-won, acum vine și răul!...
Han: - ... ce-i cu gândirea asta?
Minho: - ...in fine,nu contează...
Minho îl rostogolește pe Han,prin pat astfel încât să fie deasupra lui
Minho: - mulțumesc, mulțumesc ca-i apărut în viața mea și că i-ai dat viață lui Dae-won,sunteți totul pentru mine! ... poate ți-am mai spus odată,dar te iubesc
Se coboară la buzele lui și se lipește de ele, sărutândule lent făcând o senzație plăcută în ambele corpuri.
