My happy ending

Captitolul 1

Intinsa in pat incercam sa rememorez ceea ce s-a intamplat im ultimile 24 de ore. Sunet de ambulanta, agitatie, pacienti raniti, tipetele doctorului, pasi alergand spre sala de operatie... Totul se deruleaza foarte repede in mintea mea cand cineva ma striga.

-Hey!!! Cum a fost tura ta?ma intreaba Monica

-Ma simt ca dupa razboiul din Vietnam. Foarte obosita. Am avut doua operatii foarte grele azi-noapte, plus ca dimineata a venit o urgenta-un accident de masina soldat cu 2 victime dar acum sunt in afara oricarui pericol.

-Fato, turele astea de 24 de ore te omoara la propriu.

-Nu am ce sa fac Monica, raspund eu foarte dezamagita. Ca sa uit prefer sa ma cufund in munca.

-Vrei sa te epuizezi la maxim. Sa te desiri pana nu mai ramane nimic din tine. O sa ajungi sa fii un schelet ambulant.

-Aia e. Stii destul de bine ca eu asa uit. Ma afund in munca si imi trece.

-Dar au trecut aproape 5 ani si tie tot nu iti trece!!

-Nu imi pasa. Oricum sunt mai bine acum fata de cum eram cu ceva timp in urma cand l-am vazut in acel articol de ziar.

El era iubirea mea, ratiunea mea, ma facea sa vibrez la fiecare atingere....si intr-un final m-a dezamagit.

-Hai sa nu mai discutam despre asta, te rog eu. Mi se face sila.

-Dar inca il iubesti,zise Monica.

-Imi este sila. Sincer. Dupa atata timp stau si ma gandesc cat de prost sa fi? Whatever. Nu-mi pasa. Hai sa mergem sa predau tura si sa mergem acasa. As vrea sa dorm putin. Tura ta de noapte cum a fost?

-Copilasii mei au fost foarte linistiti azi-noapte. Ar trebui sa vi sa ii mai vizitezi din cand in cand si sa mai lasi sangele din sala de operatie, sadico!!

Eu si Monica suntem prietene de cand eram mici. Am fost colege de scoala generala, apoi la liceu si impreuna in scoala de medicina. Am fost colege de banca si mereu ne petreceam timpul impreuna. Eram amandoua peste tot. Ea este ca sora pe care nu am avut-o niciodata.

-Christina, striga Dr. Sullivan la mine,as dori sa ma insotesti azi la vizite, inainte sa pleci.Stiu ca ai avut o tura grea si ca esti obosita

-Sigur ca da Dr. Sullivan. Nici o problema.

Sa-mi bag piciorul. Femeia asta chiar scoate untul din mine.Dr. Sullivan este unul dintre cei mai buni chirurgi generali din toata Anglia. Are la activ zeci de mii de operatii si pentru mine este un model. De cand am pasit prima oara in spitalul asta,ea m-a muncit peste limitele mele si mereu mie mi-a dat trebuirile cele mai grele, am insotit-o la cele mai lungi, grele si obositoare operatii.

-Hey, viata de chirurg rezident nu e asa de usoara, zise Dr.Sullivan. Pe vremea mea medicina nu era asa ca acum. Petreceam mult timp invatand si la vizite eram prima care raspundeam.Stateam mai mereu cu nasul in carti si incercam sa aflu noile metode de tratament.

-Dr. Sullivan, medicina a evoluat,raspund eu scurt.

-Christina, daca nu tii pasul cu ea nu poti face fata. Hai, ia mapele si pe ceilalti rezidenti si sa mergem sa ne vedem pacientii.

In drum spre saloanele pacientilor, Dr. Dylan ma opreste si ma saluta cordial.

-Buna dimineata Dr. Christina Rosswelt.

-'Neata ii raspund eu scurt.

-Noaptea grea, nu?

-Ceva de genu', raspund eu cascand.

-Uite, stiu ca esti obosita dar eu am vazut cum lucrezi tu. Esti foarte buna in ceea ce faci. Azi la ora 14.00 am programata o operatie de inlocuire de sold. As dori sa ma asisti.