Fortele Raului Absolut

Cu 12 ani in urma

Mami uitase sa-i atraga atentia noii bone in legatura cu pivnita.
Chloe se legana putin pe prima treapta a scarii, cu mainile ei durdulii intinzadu-se ca sa apuce de ambele balustrade, cu bratele tremurandu-i atat de tare ca abia se putea tine. Si picioarele ii tremurau, facand sa se bataie capetele de Scooby Doo de pe papucii ei. Pana si respiratia ii tremura, gafaind de parca alergase.
-Chloe? veni plutind din pivnita intunecata glasul inabusit a lui Emily. Mama ta a spus ca gasesc cola in beci, la rece, dar nu dau de ea. Poti sa cobori sa ma ajuti?
Mami parca zisese c-o sa-i spuna lui Emily despre pivnita. Chloe era sigura. Stranse din ochi si se gandi intens. Inainte ca mami si tati sa plece la petrecere, ea se juca in camera cu televizorul. Mami o strigase, iar Chloe daduse fuga in vestibul, unde mami o prinsese drept in brate, ridicand-o la piept, razand cand papusa lui Chloe o lovi in ochi.
-Vad ca te joci cu Printesa...adica, Piratul Jasmine. Nu l-a salvat inca pe bietul Aladin de duhul cel rau?
Chloe clatinase din cap, apoi soptise:
- I-ai zis lui Emily de pivnita?
- Sigur ca da. Fara pivnita pentru domnisoara Chloe. Usa aia ramane inchisa. Cand tati aparuse de dupa colt, mami zisese: Chiar trebuie sa vorbim despre mutare, Steve.
- Hotaraste-te si-am pus anuntul.
Tati ii ciufulise parul lui Chloe.
- Fi buna cu Emily, pustoaico.
Si-apoi plecasera.
- Chloe, stiu ca m-auzi! tipa Emily.
Chloe isi dezlipi degetele de pe balustrada si le vara in urechi.
- Chloe!
- Nu p-pot sa intru-n pivnita, striga Chloe. N-n-am voie.
- Pai eu sunt sefa si eu spun ca ai. Esti fetita mare.
Chloe isi convinse picioarele sa se miste  mai jos o treapta. Ii intepenise dureros ceafa si i se parea ca vede ca prin ceata, de parca statea sa planga.
- Chloe Saunders, ai cinci secunde sau te tarasc eu pana jos si incui usa.
Chloe se napusti pe scari, atat de repede ca i se incurcara picioarele si se rostogoli gramada pe palier.
Ramase acolo, cu glezna zvacnindu-i, cu lacrimile arzandu-i ochii, in timp ce privea cu teama in pivnita, cu crapaturile alea, si mirosurile, si umbrele. Si doamna Hobb.
Fusesera si altii, inainte de doamna Hobb sa ii sperie si sa-i goneasca. Ca batrana doamna Miller, care se juca mereu cucu-bau cu Chloe si-i spunea Mary. Si ca domnul Drake, care-i punea intrebari ciudate, de pilda daca acum locuia cineva pe luna, si de cele mai multe ori Chloe nu stia raspunsul, dar el tot ii zambea si-i spunea ca era fetita cuminte.
Inainte ii placea sa coboare si sa stea de vorba cu oamenii. Tot ce trebuia sa faca era sa nu se uite in spatele cuptorului, unde un barbat era spanzurat de tavan, cu fata toata purpurie si umflata. El nu spunea niciodata nimic, insa cand il vedea, pe Chloe o apucau intotdeauna durerile de burtica.
- Chloe? striga vocea inebusita a lui Emily. Vii odata?
Mami ar fi spus: " Gandeste-te la partea buna a lucrurilor, nu la cea rea." Prin urmare, in timp ce Chloe cobora ultimele trei trepte, se gandi la doamna Miller si la domnul Drake si nu se gandi la doamna Hobb deloc... sau nu prea mult.
La capatul scarilor, isi miji ochii prin intunericul aproape deplin. Erau aprinse numai luminile de noapte, cele pe care mama i le pusese peste tot, de cand Chloe incepuse sa spuna ca nu voia sa coboare, iar mami se gandise ca ii era frica de intuneric, de care ii rra, putin, dar numai pentru ca intunericul inseamna ca doamna Hobb putea sa se strecoare nevazuta pala la ea.
Chloe putea vedea totusi usa pivnitei, asa ca-si pironi ochii intra-acolo si merse cat de repede putu. Cand ceva se misca, uita ca nu trebuia sabpriveasca intr-acolo, dar nu erabdecat spanzuratul, din care de altfel zarea doar mana lui, ivindu-se si disparand pe dupa cuptor in timp ce se legana.
Dadu fuganla usa pivnitei unde se tineau lucrurile la rece si o deschise smucit. Inauntru, era bezna ca smoala.
- Chloe? intreba Emily din intunericul adanc.
Chlor isi inclesta pumnii. Ei, acum Emily chiar ca fusese rea. Sa se ascunda tocmai...
Pasi tropaira undeva dasupra. Mami? Se intoarse atat de repede?
- Haide, Chloe! Doar nu ti-e frica de intuneric, nu? rase Emily. Se vede ca totbo mucoasa ai ramas, pana la urma.
Chloe se stramba. Ce stia Emily? Era doar o fata proasta si rea. Chloe avea sa-i duca imediat cola, apoi avea sa fuga la ataj si avea s-o spuna lui mami, iar Emily n-avea sa mai fie niciodata bona ei.
Se apleaca in incaperea micuta, incercand sa-si aduca aminte unde tinea mami cola. Pai, pe raft, nu-i asa? Se repezi intr-acolo si se ridica pe varfuri. Mana i se inchise in jurul unei cutii de metal rece.
- Chloe? Chloe?
Era vocea lui Emily, dar departata, ascutita. Pasi bocanira pe podeaua de deasupra.
- Chloe, unde esti?
Chloe scapa din mana cutia, care lovi betonul rece cu un pocnet, apoi i se rostogoli la picioare, suierand si improscand, cu lichidul baltind in jurul papucilor ei.
- Chloe, Chloe, unde esti? se maimutari o voce din spatele ei, ca a lui Emily, dar nu chiar.
Chloe se intoarse incet.
In usa statea o femeie batrana intr-un halat de casa roz, cu ochii si dintii sclipindu-i prin intuneric. Doamna Hobb. Chloe ar fi vrut sa-si incida ochii strans, dar nu indraznea, fiindca asta n-ar fi facut decat s-o infurie mai tare si-ar fi fost mai rau.
Pielea domnei Hobb se increti si fremata. Apoi se facu neagra si lucioasa, trosnind ca ramurelele intr-un goc de tabara. Bucati mari cazura, pleoscaind pe podea. Parul ii sfarai si arse complet. Nu mai ramase nimic decat o teasta patata de petice de carne innegrita. Falca ii cazu, cu dintiiinca sclipind.
- Bine ai venit inapoi, Chloe.