Orice este posibil [SasuSaku]

Capitolul 1

-Sa-ku-ra...
-Oh,pe bune?De data asta chiar m-am trezit!strig din camera mea sperând ca mama să mă audă.
-În sfarșit!
Îmi ridic capul de pe pernă și ca de obicei am acea senzație ciudată de amețeală.Mă întind spre telefonul mobil pentru a vedea dacă am vreun mesaj de la Hinata.
-Cee?Nu cred...
Era ora 15:23.Clar o să trebuiască să nu mă mai uit la anime-uri atât de târziu și să nu mai citesc de pe wattpad,dar să nu uităm că sunt în vacanța de vară.Din fericire,nu am niciun mesaj de la buna mea prietenă.
-Bun!spun în timp ce mă ridic din pat și mă îndrept spre fereastră.
Trag draperiile,iar razele soarelui își fac apariția.Mereu am iubit acest moment.Zilnic fac acest lucru.Zilnic mă gândesc la tot felul de prostii de ale mele doar privindu-mi satul.Konoha arată atât de bine!Cobor jos și îmi iau cât pot de repede o gogoașă frumos decorată din bucătărie.O salut pe felina casei,dar nu am putut să rezist prea mult si am început să o mângâi de câteva ori având gogoașa în gură.Eram destul de amuzată de situație,dar chiar îmi iubesc pisica.Ochii albaștrii ca marea mă urmăresc încontinuu,iar blănița ei cu siguranță este de invidiat.După câteva minute de joacă,renunț la ea și încep să alerg spre baie,pisicuța urmărindu-mă.Mă spăl pe mâini și îmi termin în sfârșit gogoașa.De obicei,îmi ia foarte mult timp ca să mă pregătesc să ies oriunde,dar de data asta nu va mai fi așa.Mă spăl cât pot de repede pe dinți,îmi aleg un tricou simplu turcoaz și o pereche de blugi scurți.Aleg să mă machiez tot la fel de simplu,iar părul mi-l las ca de obicei desprins și pot spune că sunt gata.
*Heii,Hinata!Eu sunt gata,tu?*
*Pot spune cam același lucru.Ne întâlnim în același loc ca ieri?*
*Ce întrebare e asta?Sigur că da.*
*Ok...*
Atunci când cobor jos nu-i aud glasul mamei,așa că am hotărât să o strig.
-Mamă...
Cu siguranță nu era acasă.Uneori chiar îmi doresc să am o relație mai strânsă cu ea.Mereu când încerc să mă aproprii de ea trebuie să vină cu o scuză,așa că am renunțat în ai da mereu șansa de a mă cunoaște cu adevărat.Îi scriu un bilet și îl las pe masă.Mă încalț cu teneșii și închid ușa.Cu cât mă aproprii de locul întâlnirii mele cu Hinata,observ că ea este deja acolo.
-A dat Domnul!spune ea cu un zâmbet pe față.
Hinata este fata care a avut mereu încredere în mine fără ca eu să-mi dau măcar seama.Este fata care mi-a deschis ochii,atunci când eu credeam că totul este în regulă.Este fata care m-a îndrumat spre drumul cel bun și chiar îi mulțumesc pentru asta.
-Ămm,m-am trezit acum jumătate de oră.zic în timp ce mă feresc de privirea ei.
-Și...ți-ai dat seama pentru a nu știu câta oară că ar trebui să nu mai fi așa disperată după citit și desene?
-Nu sunt desene!Degeaba îți explic că tot nu vei înțelege.O să încerc să mai reduc din ele.
-Mă rog,astăzi chiar vreau să-mi explici ceva.spune cu un zâmbet fals.
-Huh?!
-Vreau să-mi explici de ce nu renunți la ști tu...spune în timp ce se mișca de pe un picior pe altul.
-Hinata,eu...
-Chiar vreau să știu!Amândouă avem sentimente pentru niște străini.Chiar dacă le știm numele asta nu înseamnă că-i cunoaștem în totalitate.Sunt pe cale să renunț la Naruto.Mereu e vesel și pare că e destul de curajos,dar dacă nu este așa?Dacă este doar o mască?
-Hinata,este treaba ta.Eu am sentimente pentru Sasuke si nu pot schimba asta.Da,da.Știu că nu am șanse la el și poate că nu voi vorbi niciodată cu el,dar asta e!Asta simt!
Ups.Ce e era cu mine?Mai mult țipam decât să vorbesc.Controlează-te Sakura!
-Înțeleg,dar doare...Doar prietenii lui știu cine este cu adevărat.Noi habar n-avem!
Vocea Hinatei era mult mai răgușită față de a mea.Asta e ceea ce-mi place la ea.Cu mine este ea.Cu ceilalți este timidă și foarte drăguță,dar cu mine este directă și simplă.Gândindu-mă la ea,nu mi-am dat seama că timpul trece și ea este încă în fața mea.M-am trezit la realitate și o priveam cum suspină și cum își șterge lacrimile cu un șervețel.Este atât de sensibilă!Aș fi vrut să plâng și eu,dar pur și simplu nu pot.
-Ai dreptate.Chiar doare,dar eu aștept ca aceste sentimente să mă părăsească.Știu că vor face asta curând,așa că nu-mi bat capul.spun în timp ce o îmbrățișez,iar ea încuviințează.
-Chiar îmi pare rău.
-E-n regulă,Hinata!Totuși,nu ți-am răspuns la întrebare.schițez un zâmbet foarte sincer în timp ce ea se deslipește din îmbrățișarea noastră,la fel de sinceră.
-Înainte să-ncepi,eu cred că ar trebui să ne așezăm pe o bancă.se plânge ea.
-Poate ai dreptate.chicotesc în timp ce mergem în căutarea unei bănci.
Uneori mă simt ca un băiat în preajma Hinatei.Ea este mult mai feminină decât mine și undeva acolo,știe chiar și ea asta.
-Poți să-ncepi!spune făcându-mi cu mâna în fața ochilor.
-Bine,bine.Deci,de ce nu renunț la Sasuke,hă?
Îmi priveam picioarele care formau un fel de dans al stresului din mine,dar am ales să evit din nou gândul acela care pune mereu stăpânire pe mine.
-Poate că Sasuke pare destul de rebel,dar chiar tu îmi spui că îți deschide mereu ușa de la microbuz și asta mă face să cred că ne respectă.Pe noi.Fetele.Este din clanul Uchiha și doar gândindu-mă la acest clan vine un val de tristețe.Cu siguranță a suferit și încă suferă.Ști că mereu când îl văd tremur si de abia știu cum să acționez în acel moment.Nu cred în coincidențe sau așa ceva,dar...
-Cred că e destul.zice în timp ce-mi pune mâna dreaptă pe umăr.
-Crezi,hă?râd într-un fel melancolic,dar râd după toate aceste cuvinte triste.
-Nu o să mai stau mult,așa că hai să ne luăm câte o înghețată și să ne plimbăm cât mai avem timp.
-Am înțeles!
După ce am condus-o pe Hinata,m-am tot gândit la ceea ce am vorbit cu ea."Noi habar n-avem!".Pe bune?De ce nu pot să am și eu o viață mai acceptabilă?Viața mea este atât de plictisitoare,dar în același timp pare complicată.Pentru a nu mă mai gândi la viața mea și la tot ceea ce s-a întâmplat astăzi,mi-am luat căștile și am ascultat muzică până am ațipit.
Heii! :33 M-am decis să încep din nou o carte cu SasuSaku,deoarece iubesc foarte mult acest cuplu și am avut și o idee destul de interesantă(presupun).Chiar aș dori să vă dați cu părerea :D