1.Romilly

16 2 0
                                    

De ce? TE ROG! MERIT SA STIU MACAR ASTA! De ce ai facut asta?...de ce..ai omorato?

Aceste cuvinte imi invadeaza mintea strigand la mine sa le pun in ordine, sa le pot distinge locul dar nu pot..e complicat, totul e prea complicat si greu. nu vreau sami readuc aminte despre discutia purtata cu tata acum jumatate de ora. A fost cea mai oribila din cate au existat, oare chiar mai are rost sa incerc?voi ceda..

Chiar nu stiu ce e in capul meu dar gandurile imi sunt in ceata si incerc sa le pun in ordine in timp ce dau cu piciorul in nisip inspirand aerul revigorant al oceanului,
Mereu mia placut apa, mareea si mirosul placut pe care acesta il reda mai ales dimineata, acum acesta e singurul loc ce ma calmeaza in timp ca ma confrunt cu problemele familiare.

Pff inca si le numesc familiare omul ala psihopat nici nul pot numi tata, nu lam indragit nici din prima zi dar am tinut totul in mine si iata ca defapt acest sentiment a fost unul adevarat

In timp ce stau pierduta in gandurile mele absurde aud pasi rapizi, strigate, ecouri si girofaruri ce stralucesc in spatele meu, lumina lor orbinduma, nici nu reusesc sami dau seama ce sa intampla cand un baiat sau barbat ori ce a fi, pentruca nui pot distinge fața, imi pune o mana pe umar si ma face sa tresar atat de tare incat un fior imi strabate toata sira spinarii

-Te rog, trebuie sa ma ascunzi, te rog mult, nu am foarte mult timp!

-Cine esti? Si ce ai facut...

-JUR CA ITI EXPLIC TOTUL DOAR AM NEVOIE DE UN LOC SA NU MA GASEASCA NIMENI, E URGENT!

Nici nu stau prea mult pe ganduri il inghiontesc putin ca semn sa ma urmeze si il conduc spre ascunzatoarea mea, pe care nam mai impartasito cu nimeni pana acum, prefer sa ma refugiez acolo cand totul devine prea mult pentru mine. Traversam plaja mai repede decat credeam ca pot alerga vreodata nemaipunand problema mea cu astmul de care sufat de mica. Intram in blocul parasit si mergem spre subsol introduc parola de a intra si peretele prafuit se transforma intro usa enorma din metal ce se deschide lent
Intorc incet capul si vad pe fata lui o expresie uimita ce se pierde repede cand ma observa si se preface iarasi neinteresat. Intram acolo si il vad cum se tranteste pe canapeaua mea iar eu ma apropii de el

- Acum explica, nam toata noaptea la dispozitie si nici nu te prea pot tine aici.

-ce vrei sati explic?

-nu stiu poate faptul de ce alergai ca un nebun la 1 noaptea pe plaja sau de unde vii si ce ai facut? Sau macar cine esti?

-ultima parte cred ca tio pot spune dar nu si prima, ma numesc Matteo Fernandes am 19 ani si sa zicem ca imi plac aventurile. Iar tu domnisoara ce mia salvat pielea esti?
Spune acestea ridicanduse lent de pe canapea deabea acum observand inaltimea sa nemaipomenit de diferita de a mea, poarta o geaca de motociclist si imbracat tot in negru, nici nu am observat cand sa apropiat atat tare de mine distanta intre noi devenind inexistenta, imi atinge cu 2 degete barbia ridicandumi usor capul, acum stateam si il priveam in ochii aia verzi si intunecati, in care se putea citi disperarea furia si tradarea, imi scapa un suspin cand imi dau seama cine e...ochii mi se inrosesc si sunt pe cale sa plang, desi nu mi sar parea ca el mar recunoaste. au trecut 3 ani...

Ma dau un pas mai in spate stricandui momentul de glorie, crede ca ma poate fraieri dar nul las sa scape pana nu imi spuns tot despre el.

-Nu primesti raspuns daca nu imi raspunzi deplin la ambele intrebari!

-Ce Ai Facut? Pronunt cuvintele clar si raspicat, din nou trezindui expresia neinteresata pe chip, se azvarle din nou pe canapea si priveste putin in gol

-daca iti spun ce va achimba asta? Asculta aici chiar nu am timp sa raspund la toate intrebarile unei fetite de 15 ani intrucat am destule pe cap si vreau doar un loc in care sa ma feresc de asta, asa ca te rog lasama sa stau aici doar cateva zile bine?

-in primul rand pe cine faci tu fetita de 15 ani?? Sunt aproape majora si oricum asta nu te pripeste pe tine, te voi lasa sa stai cu o singura conditie.

-orice doresti prințeso. Te ascult

- dupa ce pleci uiti ca neam vazut vreodata si nu arati nimanui acest loc. Mam facut auzita?

-hmm pari foarte interesanta, de ce ar trebui sa uit mica noastra intalnire si carei treaba cu locul asta? Nu pare decat un subsol prafuit.

-nu pui intrebari pana nu raspunzi la cele date de mine,nu cauti raspunsuri cand nu vrei sa le impartasesti pe a le tale.

Poti dormi pe canapea si haine ce probabil iti vin gasesti in dulap, eu voi fi in camera mea daca ai nevoie de ceva bati la usa. Introduc parola deschid usa si intru in camera mea curata si organizata ca deobicei, nu prea mai stau aici decand am devenit CEO al sediului si imi petrec aproape tot timpul acolo, dar imi place sami gasesc refugiul in mica mea casuta chiar miar placea sa nu mai stau cu tata dar nu pot face asta posibil plus si acum a aparut el...oare ce i sa intamplat? Nu mai e acel matteo pe care il stiam cand eram mici, cu care ne petreceam zilele si noptile nedespartiti. Nu pot schimba viitorul prezentul nici trecutul, tot ce pot face e sa sper, sa sper ca nu ma uitat, sau mai bine zis nea uitat...eram cu totii inseparabili. Vreau sai sar in brate sai spun ca mia fost dor de el si ca mia lipsit enorm si sa nul mai las sa plece intrucat am pierduto deja pe Gaby, mie atat de dor de ea

De ce mai lasat Gaby? De ce singura? Miai promiss, ca vom merge peste orice situatie! impreuna! acum unde esti?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 16, 2023 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

More than friends but not togheterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum