Aud sunetul picaturilor de ploaie ce işi fac aparitia pe geamurile fumurii din casa,imediat mi-am dat seama ca ploua. Ma scol din pat si vreau sa imi aduc pisica in camera mea pentru ai alina singuratatea,dar nu apuc sa fac niciun pas ca aud un sunet puternic de jos. Nu era micuța mea Daisy , ci un om. Era un om in casa mea. Nu pot sa fac niciun pas,pur si simplu rămân stana de piatra pana cand Daisy urcă speriata treptele ce duc spre micuța mea camera. Odata ce o vad teafara, merg tiptil, urmand-o pe micuta mea in liniste. Cand am ajuns in camera am inchis usa cu cheia, căzând aproape din picioare. Acel bărbat nu era mascat, si nici echipat cu vreo armă. Parea dezorientat, mai bine zis in propriile ganduri, credea ca avea ce sa fure din aceasta casa ,dar va sfarsi afara,cu mana goala. Nu avea ce sa fure, probabil s-ar fi asteptat la bani,bijuterii scumpe,tablouri nepretuite, dar se inşela.
Odata ce aud cum uşa se inchide, ma uit pe geamul de langa mine ca sa ma asigur ca a plecat.
Statea, si se uita la cer de parca ar fi aşteptat sa primeasca cine ştie ce comoară neprețuita păstrata special pentru el. Ma uit la acel barbat ca la o floare de camp ce s-a nascut printre trandafiri. Pe fața lui se citea tristetea, urmat de un zâmbet ştrengar ,care probabil avea sa ii ridice moralul.
Eram prea şocata de ceea ce s-a intamplat ,asa ca nu mi-am imaginat cand acesta a disparut printre picaturile de ploaie care îşi deformau forma cand faceau contact cu asfaltul.
Am fugit repede, coborand scarile cu o viteza impresionanta si am incuiat uşa. Eram prea şocata, frica de abia acum a inceput sa se instaleze in corpul meu,facandu-mi picioarele sa se lase pe podea. Vroiam sa fie cineva cu mine,acum! Imi bag mana in buzunar si imi caut disperata telefonul ,cautand numarul lui Cory, prietena mea cea mai buna .
Ne cunoscusem la liceu,eram foarte timida ,asa ca ea mi-a deschis o noua lumea. O lacrima imi cade pe obraz si o apelez.
- Hey Cory!spun eu aproape balbaindu-ma
- Ce s-a intamplat? Ti-a facut ceva verisorul meu?
- Verisorul tau?
- Da. L-am trimis azi dupa geanta mea. I-am spus sa sune la uşa ca sa nu te sperie.
- Puteai sa ma anunti, ştii ce tare m-am speriat? Şi ce geanta sa caute cand aceea era in camera mea, a venit in casa ,a mers ca ultimul badaran prin sufragerie, incalţat, si se uita in gol, nu parea a cauta ceva anume .
-Linişteste-te, nu ți-a facut nimic !
- Şi daca paţeam? Daca venea peste mine si mă lăsa intr-o minunata balta de sange?spun abia respirand
Cory, deja satula de minunatul meu spectacol pe gratis ridica tonul,ceea ce ma face sa ascult ceea ce are de zis cu mare atentie.
- Daca chiar crezi ca te-ar fi omorât, sa ne intalnim acasa l
