Ma simt atat de singura,din cauza celor intamplate. Nu am crezut ca acel baiat ar fi putut fi chiar iubitul prietenei mele. Nu mi-a spus niciodata de el,dar daca stau bine sa ma gandesc ,ea niciodata nu mi-a zis ceva de viata ei personala, o considerasem cea mai buna prietena a mea din cauza sfaturilor si a lectiilor pe care aceasta mi le da. Nu am avut interesul de a o intreba daca este bine,daca se simte bine cu mine ,sau daca ii place de cineva .
Nu vad un rost, mereu va spune ,,sunt bine'' ; ,,este normal''.
Trec pe trecerea de pietoni ingandurata,si din obisnuinta, nu ma asigur si trec. O masina isi face brusc aparitia dar nu aveam timp sa ma dau asa ca asteptam sa fac contact cu asfaltul care imediat va prinde o nuanta rosiatica.
Ei bine, nu a fost asa. A oprit . Era atat de aproape de mine. O masina imensa care nu m-ar fi observat.
Din ea a coborat un barbat de vreo douăzeci de ani. Era inalt,cu parul de un castaniu deschis ,urmat de ochii lui negri ,care se uitau cu furie la mine. Nu zic nimic,doar tac si ma uit la el.
- Alooo?? Ma auzi copila?
Nu vorbeam, ma uitam in gol,speram sa ma calce. Dar nu a facut-o . Probabil nu vroia sa faca puscarie pentru o pshiopata ca mine .
- Mai repet odata, esti bine? spune barbatul necunoscut care mi-a crutat viata.
- Sunt bine,adaug eu intr-un final obosita de repetitia lui.
-Nu stii sa te asiguri?
- Nu. Nu stiu . Vrei sa ma inveti? Spun toate astea fara sa ma gandesc. Doar le arunc la voia intamolarii.
Soferul nu mai spune nimic,doar urca inapoi si ma ocoleste.
Doar ma gandesc la barbatul asta. Parea a fi diferit fata de ceilalti,pe langa fizicul lui ,care arata minunat, avea si o inima buna, ceea ce ma atragea.
