În orașul trist și prăfuit
Trăim de atâția ani de zile
Și stăm cu toții înghesuiți
În case luminate cu fitile.
Nici nu înțeleg cum am putut
Să lăsăm cerul înstelat
Pentru un miraj necunoscut
Să lăsăm viața de la sat.
Uitat-am oare cum era,
Să alergi desculț când era vară
Să muști din plin o pătlăgea
Chiar de era verde ca o pară.
Uitat-am oare când fugeam
Prin stropi de ploaie și ninsoare
Când stele se vedeau prin geam
Și în suflet era sărbătoare.
Dar toate acestea s-au schimbat
Pe o viață fină, sclipitoare..
Noi am dat viața de la sat
Pe o mreajă falsa, trecătoare.
Și așa trăim în continuare
Grăbiți, nervoși, hipnotizați
Căci în ciment ne-am îngropat
Și am făcut stele sa dispară.
