Zăceai adânc în nesimțire
În cușca ta,legat cu lanțuri fine
Erai copil,prea mic și slab
Și sufletul ți-era bolnav.
Dormeai profund, fără de știre
De atâta timp,sunt multe zile.
Credeai că știi ce se întâmplă
Te înșelai,in jurul tău
prăpastia-i adâncă.
Știai să mergi,dar nu sa zbori
Încet prin viață,pe cărări
Și bâjbâiai prin întuneric
Căci erai orb și ți-era frică.
Trezește-te din somn,copile
Și rupe lanțul ce te ține
Nu ești nici sclav,nici orb
Și dacă vrei,tu poți să zbori.
