Capitolul 15

257 17 3
                                    



Din perspectiva lui Irene:

 De ce ai facut asta? De ce in fata mea? De ce ma faci sa devin confuza? De ce, Gabriel? Vreau sa plec, dar ceva nu ma lasa...Ceva ce?


~ In living ~


-De ce a trebui sa faci asta? De ce in fata mea? (gandind cu voce tare)

-Fetito...ce se intampla? De ce vorbesti singura?

-Matilde...scuzati-ma. Mi se mai intampla sa gandesc cu voce tare, cand sunt nervoasa.

-Nervoasa? De ce? Pe cine?

-Pai...


In acel timp au venit Gabriel si Maria.


-Haide, Maria. (razand)

-Asteapta-ma, iubitule.


Irene era agitata. Nervoasa, geloasa?

Cat de mult interpretez.


-Acum inteleg, fetito...

-Sa intelegi ce, Matilde?

-Nimic, baiete. Masa e gata. Mergem?


Matilde si Maria au mers primele catre bucatarie.

Punct in plus pentru mine.

Am prins-o pe Irene, singura.

A vrut sa plece, dar eu am oprit-o.


-Ce e, Gabriel?

-Nu pari a fi tu.

-Poftim?

-Ti se intampla ceva?

-Sunt foarte bine, multumesc. Poti sa-mi dai drumul, acum.

-Nu vreau. (apropiind-o de mine)

-Gabriel...te rog...

-Ma rogi, ce?

-Da-mi drumul, te rog. (agitata)

-Chiar vrei asta?

-Te rog...

-Nu vrei, nu-i asa?

-Iubita ta e aici, si tu te dai la psihologul tau? (revoltata)

-Hmm...

-Acum, da-mi drumul ! (suparata)

-Bine...bine. Gata. (dandu-i drumu')

-Mult mai bine. Multumesc.

-De ce te porti asa?

-Asa cum?

-Asa diferit.

-Nu ma port diferit. Doar ca, nu ma simt in largul meu, aici.

-Din cauza Mariei?

-Nu neaparat. Parca zici ca ma omoara cu privirea.

-Nici chiar asa. Exagerezi. Maria e inofendiva.

-Poate...

-Irene...ne ajuti?

-Imediat, Matilde.

ANONIMUL (Needitată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum