Cap. 1

3 0 0
                                    

Rasuki pov.
Ara ara, Konoha, nu am mai fost de mult acolo, pai nu am fost de la...
"Ho ma, nu trebuie sa le zici!" striga Kurama
"Cred ca stiu deja" spune Matatabi
In fine, de cand Naruto sa nascut, adica de acum 7 ani, ce am facut in acest timp? Pai am treburile mele, de care voi nu trebuie sa aflati atat de curand, clar?😊

Oricum, sunt in fața portilor siii surprinzator, paznici dorm🤦‍♀️ cred ca Konoha are cei mai prosti paznici din cate am vazut 🙄 trec pur si simplu si ma indrept spre cladirea Hokage, sariind evident din acoperis in acoperis.

"Chiar ai multe hartii de facut, nu, batrane?" spun si tresare evident la vocea mea (i s-au mai dus 3 ani din viata 🤣)

"Cine- Oh, Rasuki, nu te asteptam" spune Hiruzen si se intoarce la harti
"Cred ca esti aici pentru Naruto, nu?"
"Normal" spun si intru inauntru pe fereastra
"Nu esti normala" spune Kurama
"Doar taci si dormi inapoi" îi spun

"Unde il duci?"
"Nicaieri, ma mut aici, ca copil" spun
"Bine, va trebui sa mergi la academie, incepe intr-o luna" spune Hiruzen inca scriind
"Chiar trebuie?" spun, usor suparata
"Da, dar ar trebui sa discutam si alte chestii, precum locul unde vei sta-"
"Complexul Hyuga, nu imi pot schimba ochii" spun cu o mana pe sold in timp ce corpul mi se transforma in cel al unei fetite de 6 ani, ramanand cu cateva trasaturi la fel, cum ar fi ochii (evident) parul, care acum e de lungime medie si inainte era mult mai lung, forma fetei si alte cateva chestii.

"Bine, voi vorbi cu seful clanului" spune batranul si ma teleportez, o luna? Nu conteaza acum, unde-i Naruto? Intreb vulpea
"Nu poti pur si simplu sa îi simti prezenta?"
"Ba da" oftez si ma duc sa il caut, merg pe jos, pentru ca nu cred ca civili vor fi prea calmi cand voi vedea o fetita de 6 ani ca sare pe case. Ma plimb pe strada total pierduta in ganduri cand iau curba ma izbesc de cineva si cadem amandoi "L-am gasit" spun simplu "Mai de graba el te-a gasit" comenteaza Shukahu

"Î-îmi pare rau, lasa-ma sa te ajut!" spune Naruto panicat, adica e normal, nu? Vine spre mine si ma ajuta sa ma ridic, pare speriat, simt asta
"Nu e nimic, eu nu ma uitam unde merg" spun cu o voce calma
"N-nu esti suparata?" intreaba
"Nu, deloc" spun
"Ba bucur, sunt Uzumaki Naruto, datebayo!" spune
"Hanako, Hanako Hyuga"
"Hyuga? Esti ruda cu Hinata? Nu te-am mai vazut pe aici" spune uitandu-se suspicios la mine
"Si da si nu, abiam azi am m-am intors, m-am nascut aici dar am credcut in alt sat ascuns" spun, ai zice ca am planificat toata poveste, ei bine nu, spun doar ce imi trece prin cap

"Ce tare! Cum e inafara portilor?!" intreaba entuziasmat, chicotesc putin
"E frumos, dar si periculos" spun, asta e adevarat, ninja rosii sunt peste tot
"Hei, o sa mergi la academie?"
"Da"
"Super! Si eu, abia astept!" striga entuziasmat, rad si continuam sa vorbim ore intregi.

Time skip. (Cu cateva zile inaintea gestului de absolvire)

Rasuki pov.

Chestia asta e o prostie, am facut academia asta de atatea ori! Si nu pentru ca is proasta si nu o termin, ba din contra, mereu am avut cele mai mari note, bine ca in 80% din timpul academiei batranul ma ttimite in misiuni, ba chiar i-am spus sa imi faca un cartonas fals cu numele asta pentru cei "curiosi".

Oricum, in momentul asta sunt in clasa, langa Hina, Iruka sensei era dupa Naruto, m-am oferit sa ma duc eu da' nu a vrut
"Adica i-am oferit sansa sa ia o pauza mica pana il gasesc si el nu a vrut😒"
"Daca stam sa o luam logic ai-" nu aud ce spune Kurama la sfarsit pentru ca aud usa, vad un Naruto era legat si Iruka ce ii tine predica, ca bla bla bla, tot ce aud e ca trebuie sa dam din nou testul de transformare, toti isi dau ochii peste cap
"In loc sa se bucure ca au mai multa practica ei sunt nerecunoscatori!" tip in capul meu.

Obligatie (Naruto) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum