Obsesia

capitolul 25

Acum simt cum este ca cineva să se rătăcească în mintea mea.
Să-mi ia fiecare gând sau amintire la pas până obosește.

Acest lucru l-am făcut de atâtea ori cu Javon, încercând să-mi dau seama la ce se gândește sau ce simte de la o simplă incruntare .

Consideram că tot ce a mai rămas este ca și el să-mi rătăcească prin minte.

Suna atât de simplu, de nevinovat însă acum că s-a întâmplat îmi simt pieptul strângându-se.

Ne privim în tăcere câteva secunde și-mi dau seama că nu este încântat de prezența mea, nici măcar nu cred că a fost informat .

Cu toate acestea incerc să-mi concentrez atenția soților Mandes .

Doamna Mandes mă privește zâmbind așteptând probabil să inițiez o conversație în timp ce Dan este deja prins intr-o discuție cu tatăl lui .

Îmi scormonesc prin minte în căutarea unui subiect însă atenția îmi este distrasa de dorința de a o analiza pe această femeie .

Părul blond așezat într-un coc perfect în asa fel încât niciun fir să nu se desprindă.

Tenul luminat acoperit cu un strat subțire de machiaj ce este menit să-i ascundă adevărata vârstă.

Imbrăcata intr-o rochie simplă ce are un decolteu adânc ce se mulează minunat pe talie.

Această femeie emană putere și superioritate prin toți porii.

Prin modul în care te privește, statura chiar și prin gesturile neînsemnate făcute cu mâinile.

Simt cum întreaga căldură mi se urcă-n obraji simtindu-mă brusc o intrusă la această masă.

-Fii blândă mamă!

Ii aruncă replica Javon ce se lasă dezinteresat pe spate incrucișându-și brațele la piept .

-Nu fii nesimțit Javon!Doresc doar să o cunosc pe fată!Nici măcar n-am avut ocazia de a îi adresa vreo întrebare .

-Încearcă să nu te arăți din prima interesată doar de statutul social al părinților ei.

Ii trântește cuvintele Javon iar momentul stânjenitor este spulberat de ospătarul ce ne preia comanda .

Am fost atât de distrasă încât nici n-am avut timp să mă uit peste meniu așa că-mi comand același fel de mâncare ca a lui Dan.

Acesta își așează palma pe piciorul meu dezgolit încercând să mă calmeze însă simt cum acest gest nesemnificativ tulbură și mai mult admosfera de la masă.

Privirea lui Javon urmărește intr-un mod lent mâna fratelui său ce se pierde sub masă și observ cum maxilarul îi zvâcnește.

-Nu trebuie să te simți încolțită. Ai mei doresc doar să se convingă că am persoana potrivită alături.

Îmi șoptește cuvintele Dan după ce se apleacă spre mine.

Privirea îmi coboară asupra mesei iar întrebarea mi se rostogolește involuntar de pe buze:

-De acest lucru nu trebuia să fii tu deja convins?

În următorul  moment îmi regret cuvintele cuprinzându-mi buza inferioară între dinți.

-Cu ceea ce urmează să se ocupe Dan necesită dedicare și responsabilitate astfel n-o să mai aibă timp să alerge după fuste.

Intervine tatăl acestuia .

Îmi redirecționez atenția asupra lui observând cum întreaga atitudine i s-a schimbat.

Este un bărbat solid cu o statură impunătoare .