De când mă știu în familia mea,dacă o pot numi familie,a existat numai prejudecăți.
Tata patron de hoteluri,niciodată nu avea timp de mine,nici măcar nu mă băga în seamă de cele mai multe ori,în cel mai rău caz era și violent cu mine cât și cu mama.O dată ma izpit cu capul de perete numai din cauza că nu știam să pronunț cuvintele corect în franceze.Acestă limbă numită Français, la noi în familie se mănâncă pe pâine.Tata spune că acestă limbă se trasmite la ,,noi în familie" din generați în generație.Sinceră să fiu este o prostie să inveți o limbă de ,,incurca-limbă" ,mai bine aș învăța japoneză,pare mai benefică, totuși.
Dar cu toate astea până la urmă am învățat franceză,că altfel cel mai probabil,acum aș fi împărți mâncarea cu șobolani și culcușul cu câini de pe străzi.Să nu vă închipuiți că am învățat franceză cu una cu două.Ca să învăț a trebuit prima dată să incerc metoda nucilor,cum ar zice bunica,și bătaia cu bățul peste palmă.Eu și sora mea mai mare am fost maltratate,nici acesta nu este un cuvât potrivit,mai bine zis-bătute,înfometate,chinuite-pe înțelesul tuturor.
De fiecare dată când nu răspundeam corect la intrebările doamnei ,,Crăcănate"-porecletă pusă de mine și sora mea-,cum trebuie,primeam pedeapsa cu ,,Nu vei primi mâncare până vei răspunde corect și vei vorbi fluent franceză".Daia eram o schiloadă când eram mică,doar oasele ce erau de mine.
De liniște nu avem partea niciodată,tata si mama se certau în fiecare zi pe același subiect.Mama era tratată mai mult ca o ,,sclavă",de către tata,o punea să facă curat și în gaură de șarpe.
Bunica Clara,mama tatei,locuiește cu noi în casă de când soțul ei a decedat în urmă cu 30 de ani.Din poveștile bunici,am înțeles,că a fost obligată să se mărite cu el,motivul fiind nevoia de bani de care avea nevoie tatăl bunici Clara.Cauza decesului bunicului nu se știe,uni spun că sa sinucis iar alți spun că a fos dor un infart.
Din fericire liceul l-am făcut,și zic din fericire din cauza că tata nu voia să mă lase să plec departe de el, spunea că e periculos și tot felul de prosti.Dar nu l-am ascultat și am mers mai departe cu liceul,facultatea și peste mult timp am ajuns profesor de biologie,în curând doctor specialist în medicină.
Am avut și periode grele în viață,precum axientatea care m-a lovit intr-un punct foarte slab.Nu știam ce să mai fac,aveam gânduri negre.Persoanele pe care le iubeam, m-au părăsit când aveam cea mai mare nevoie de ele.Am început să mă tatuez pe mâna stângă,apoi m-am vopsit roșu în cap,iar în ultimul rând mi-am pus pircinguri.Pur și simplu eu nu mai eram eu.Singurele persoane care mi-au dat o stare de bine au fost sora mea, Lynn;Barbara,prietena mea cea mai bună și Blue,cățelușul meu care a fost alături de mine în toate momente când mă plângeam.
Tata și mama au insinuat că,copilul lor numai voiau să fiu.Spunându-mi că am devenit un monstru.Mi-au aruncat cuvinte groznice care m-au durut profund.
La școala unde profesam ca profesoară de biologie,toți copiii mă iubeau.Mă înțelegeam cu toți elevi și cu colegi mei profesori.Acest lucru m-a facut să mai ridicat din râpa unde căzusem și încetul cu încetul am început să îmi pierd din anxietate.
Ca profesor nu câștigi mult,dar astăzi 4 august 2013,eu Alisa Monroe fostă fică a lui Chrian și Jenna Monroe,o să-mi i-au pentru prima dată în viața mea o vacanță în Italia,Florența.Vreau să las tot trecut în spate și să mă relaxez petru prima dată în viața mea pictată în noanțe cenuși.De acum în colo vreau ca în acestă ,,viață",cum o numesc unii, să inceapă să plouă cu mii de culori și cu sentimente reale.
Poate că am 25 de ani și o gaură în fund,dar asta nu mă oprește din am trăi viața la cote maxime.Planul mea este unul foarte simplu:
•I-ați utimi bani rămăși
•Fă-ți bagajul
•Nu-l uita pe Blue acasă
•I-a primul avion
•Pornește spre Florența
•Trăiește-ți vara cu adevarat,fără lacrimi,fără plângeri
•Fă-ți prieteni noiUltima ideea pare cam întrezneață,adică să-ți faci prieteni noi intr-un loc nou,pare cam periculos dar nu sună rău ,,prieteni noi" cine știe poate o să-mi întâlnesc în sfârșit sufletul pereche.
Dacă mă gâdesc mai bine,dacă ar fi s-o l-om așa, la ce noroc am eu,cred că se dărâmă avionul până ajung eu acolo...
Va continua....
__________________________________Salut tuturor!Acest capitol a fost scris în anul 2022.Cartea va fi editată și publicată la un moment dat.Acest capitol este doar o simplă idee.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ÎNȚELEGERE.🌼💛
CITEȘTI
O VARĂ ITALIANĂ
Romance-Alisia Monroe nu a avut o viață ușoară,ci una grea posomorâtă în noanțe cenuși.Tot ce și-a dorit vrodată a fost să simtă,măcar o dată în viața ei un strop de culoare și gustul dulce de nectar.Și-ar fi dorit să se asemene cu Afrodita,zeița frumuseți...