Capitolul 3 - QUINN

259 25 8
                                    




         Într-un impuls de moment i-aș fi cerut să rămână. L-aș fi rugat să stea cu mine minute, ore, zile întregi, până când poate, aveam să cred în sinceritatea sa. Până când aveau să dispară în neant toate vorbele urâte presărate de ei în mintea mea. Până când timpul însuși avea să reconstruiască identitățile amândurora.

         Poate dacă aș fi uitat cine era...

         Dar nu-mi permiteam să ignor realitatea. Treceam zi de zi prin ea și era singura care conta.

         Mi-a anesteziat inima atunci când buzele lui s-au lipit fierbinți de palma-mi îndurerată. Pentru câteva secunde a făcut liniște deplină în ființa mea. Atunci i-am simțit și auzit doar respirația. Atunci a furat o parte din trăirile mele interioare și le-a luat cu el pentru totdeauna.

         Apoi a plecat, iar momentele în compania lui s-au sfârșit. N-am fost niciodată mai epuizată, însă chiar și așa parcă nu mă săturasem de prezența lui.

         Dar s-a reîntors la viața sa și am fost nevoită să revin la a mea goală și fadă și la tot ce îmi lipsea deja din cauza lui.

         Mi-am scos telefonul și i-am aprins ecranul ca să mă ajute la vizibilitate. Am introdus cheia în ușă, deschizând-o cu precauție, rugându-mă în gând ca ai mei să se fi culcat.

         Am tras cu mare grijă ușa în urma mea, apoi am parcurs tot drumul spre dormitor pe vârfurile tenișilor.

         Pășind pe semiîntuneric am observat ora pe ecranul dispozitivului. Era zece și jumătate, iar ai mei se odihneau aproape mereu în intervalul acesta orar.

         Ce mă surprindea e că nu mă sunase mama. Oare chiar nu-mi remarcase lipsa?

         Apoi imediat ce am intrat în camera mea și am închis ușa, am glisat imaginea și ca într-un potop au apărut toate apelurile și mesajele.

         Oprisem sunetul la cursuri și apoi a rămas așa.

         „Sunt bine, mamă. Am ajuns mai devreme. Am stat puțin mai mult cu Venus. Acum fac o baie și mă bag la culcare."

         I-am trimis pe Whatsapp ca să nu se îngrijoreze. Astfel o opream totodată din a veni și a mă verifica. Deocamdată voiam să-mi studiez singură cicatricile fără s-o alarmez pe ea.

         Apoi cercetând prin apeluri am văzut că Venus mă căutase și ea. Aveam să o sun după duș. Ea ducea de multă vreme o luptă cu somnul și știam că încă nu dormea.

         Am aruncat cheile și telefonul pe pat, iar geanta pe jos.

         Era ciudat pentru mine s-o las pe Annie în mâini străine. Niciodată nu mai făcusem asta. N-ar fi fost prima oară dacă nu se punea problema de necesitate maximă.

         Speram ca Pattinson să se țină de cuvânt și să aibă grijă de ea.

         M-am descălțat folosindu-mă de vârfurile picioarelor, fiindu-mi prea lene să mă mai aplec.

         M-am dezbrăcat cu mișcări lente și mi-am simțit corpul afectat din cauza căzăturii la care tocmai fusese supus.

         De abia acum, când rememoram în minte toate imaginile acelor momente, reușeam să sincronizez secvențele, punându-le laolaltă ca pe o rolă de film.

         Înaintea impactului Jayden m-a tras într-o parte și am căzut pe asfalt. M-a ferit pe mine în mare parte, adăpostindu-mă în brațele sale și cumva corpul său m-a protejat de tot ce aș fi putut păți mai rău.

Sfidând rațiunea Volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum