"Îți aduci aminte de prima noastră întâlnire? Atunci mi-ai zis de abilitățile tale, ei bine nu prea mi-a plăcut asta, dar totuși te-am acceptat și așa dar acum te-ai făcut un monstru. Eu am plecat și nu o să mă mai vezi prea curând.
P.S. Dacă tot ai superputeri folosește-le."
În acel moment Nagel a rămas încremenit. S-a gândit că Jesica pote spune lumii că el are puteri și că ar putea muri din cauza asta.
A încercat să nu se gândească la ce e mai rău, dar nu reușa, până și noaptea visa că el va fi omorât de oamenii legi.
Dimineața, Nagel și-a luat toți banii din casă, și cățelul și a plecat cu BMW-ul lui către cea mai indepărtată zonă a NewYork-ului.
Dar ce să vezi când a ajuns pe Route 66 a rămas fără ulei la mașină. Apoi a mers pe un drum de pe câmp și a dat de o casă mică și dărăpănată care avea o crăpătură pe acoperiși prin care se scurgea toată apa de la ploaie. Când Nagel s-a dus să vadă ce e înăuntru nu se vedea nimic înafară de un mic pat cu o saltea ruptă din care ieșeau arcurile îndoite. Câinele a început să latre și să alerge în spre Sud. Nagel panicat a alergat după câine și când s-a oprit a văzut un bătrânel care avea fața uscată ca o smochină cu părul scurt și alb și totuși era un om în toate puterile. Nagel l-a întrebat pe acest bătrân cum îl cheamă, dar din păcate nu i-a putut raspunde deorece el vorbea o limbă
foarte ciudată pe care Gerald Nagel nu o înțelegea. Totuși el a încercat să comunice cu micul bătrânel dar nu a reușit nici cum. Gerald a plecat de acolo cu câinele înapoi către stradă.
Cât timp mergea pe jos pe lângă autostradă se gândea unde ar putea fi Jesica și copiii, Arthur și Mady.
Parcă iși amintea că unde era casa aceea el iși folosise abilitatea ca să poată repara ce a greșit prima oară.
Acel bătrân îl siboliza pe el când va ajunge la bătrânețe.
S-a gândit să remedieze cumva totul.
Era cam la patruzeci de kilometri de oraș și nu mai avea cum să ajungă până seara acasă. Nici semnal la telefon nu mai avea.
Norii de pe cer incepeu să devină din ce în ce mai abundenți. Vântul începuse să bată foarte tare și începuse să fie frig. În zare se vedeau fulgerele și se auzeau niște tunete care stricau toată liniștea naturii.
Ploaia venise iar Nagel nu mai știa unde să se ducă. Rolf era atât de ud incât dacă se oprea mai mult de un minut lasa balți de apă în urma lui.
Până la urmă cei doi au ajuns la o benzinărie de pe autostradă.
Când ei au intrat in clădire s-au înmuiat în căldură și au stat peste noapte.
La știri se spunea că o familie din NewYork s-a certat iar a doua zi nu a mai fost găsit nimeni acasă de cât un bilet. Toată lumea crede că bărbatul a plecat undeva și s-a sinucis. Poliția il caută pe acest bărbat.
La prima oră a dimineții Nagel cu Rolf pleacă de la benzinărie și merg in continu spre apus. Gândul că poliția este după el îi îngreuna drumul. După câteva ore de mers fără oprire, s-a gândit să se oprească pe marginea drumului și să ia o mașină la ocazie.
După o oră oprise o mașină roșie și veche care era foarte murdară și plină de rugină la care îi scârțâiau roțile atunci când mergea. Nagel nu a fost foarte încântat de ideea de a intra in așa o mașină, dar nu avea de ales.
În mașină erau doi oameni, un bărbat și o femeie in vârstă care vorbeau aceeași limbă cu cea a bătrânului. În acel moment Nagel a știut că există o variantă ca el să fie fericit împreună cu soția lui, dar nu a știut care este.
Privirea aspră și cruntă a celor doi oameni l-a speriat pe Nagel și a fugit cu Rolf din mașină. A fugit repede cu câinele către o pădure de pe lângă stradă.
Seara se apropia, iar Nagel tot fugea înspre mijlocul pădurii. Până la urmă s-a pierdut în pădure iar întunericul începe să robească codrul...
*****
Dacă vreți să aflați ce se va întâmpla cu Nagel și cățelul lui uitați-vă la următorul capitol. Dacă sunt greșeli de scriere le voi modifica. Votați și lăsați un comentariu. ;)
