Vãntul bătea oarecum ușor mângâindu-i pletele șatene, țigara era fumată pe jumătate,adidașii înoroiți și bateria telefonului era pe terminate.Fiecare bătaie rapidă a inimii îl duceau in eroare,crezând că a sa conștiința are chef de glume.Zidul de care era sprijinit era rece,dar nu așa de rece precum era dezamãgirea sa.Un lucru era cert...era îndrăgostit! În principiu asta nu e rău,dar nu și atunci când sentimentele nu sunt împărtașite și cu atât mai puțin când pentru el era interzis.
10 minute mai târziu..
Vibrația telefonului îl readuse la realitate ,dându-și seama că picăturile de ploaie insistau asupra lui ,la fel ca și telefonul care vibra continuu.Era ea.Timp de 10 secunde privi în gol.Duse mâna stânga în buzunarul hanoracului și cu cea mai delicată atingere scoase trandafirul roșu ca sângele lui ce fierbea de nerăbdare să o vadă ce acum era scuturat de petale ,revenindu-i tristețea în privirea tulbure.Ca să-l știe în siguranță, desfăcu pachetul de țigări în care stăteau lejer cele 2 țigări rămase și îl așeză cu delicatețe înăuntru.Își privi blugii rupți ce îi descoperi rănile și zgârieturile.Nu știa dacă să meargă acasă sau nu.Îi era silă de mama lui care îl "interoga"mereu.Orice lucru din preajma lui ,îl făceau să își aducă aminte de ea;nu avea cum să o uite,ea era deja imprimată în mintea și în inima lui.Obsesia pentru ea se agrava din oră în oră,făcea ce făcea și mereu găsea un pretext să o sune sau de multe ori o urmărea până acasă, unde se strecura prin grădina din față ,se prindea de sălcioara de lângă geam ,se sprijinea de marginea lui și de fiecare dată cu avânt se prindea cu mâinile de balconul a cărei ușă fiind blocată ,reușind să urce.Nimeni nu știa despre "strategia" lui.Acolo el își ațintea privirea către dormitorul ei...cunoștea unde erau așezate toate cele.Și seara târziu pleca, nu îndrăznea să o vadă dezbrăcată,oricât de obsedat ar fi fost de ea.
