Mintea mea fuge,
Departe, departe
Nici cum nu vrea să stea pe-aproape,
Viața divină, acum e distrusă,
Și mintea mea, fuge neîntreruptă.
Viața însăși, îmi e prea distantă,
Copilăria mea, acum întunecată,
Și viața de acum, nu e prea dreaptă
Iar eu oricum nu sunt iertată.
