Tu cum ai reacționa, dacă ai afla peste noapte că trebuie să te muți departe de casa ta? Ei bine, eu nu am reacționat prea bine. Să zbor din Anglia până în Italia, a fost o alegere făcută de părinții mei, însă să mă îndrăgostesc de diavolul cu ochi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-am îmbrăcat cu o rochie până la genunchi, vaporoasă şi strâmtă în talie. Este de un albastru noptatic.Nu mi-a durat mult să mă pregătesc pentru că am renunțat la machiaj.
Cobor repede scările şi mă îndrept spre camera de oaspeți, de unde se aud vocile părinților mei. Mă opresc în fața uşii. Răsuflu greoi din cauza emoțiilor ce mă acaparează. Când voi intra pe uşă, sigurat toate privirile vor fi ațintite asupra mea, mai ales cea a lui Moreno. Îmi e puțin ruşine să dau ochi în ochi cu el, după evenimentul petrecut în baie, dar pentru că nu am de ales îmi i-au inima în dinți şi mă pregătesc să intru, dar când să pun mâna pe clanță, aceasta se deschide,iar în fața mea apare mama,îmbrăcată la fel de elegant pre cum mi-am imaginat. Îmi retrag mâna, iar aceasta îşi arcuieşte o sprânceană.
— Sper că nu spionai pe la uşi.
Iisuse, chiar asta pare că făc. Acum să văd cum mă scot eu din asta.
— Doamne, nu! Acum mă pregăteam să intru.
— Şi eu acum mă pregăteam să vin după tine. Credeam că ai pățit ceva de nu mai vi.
— Nu,sunt bine.
Încuviințează, făcându-mi semn să o urmez.
— Bine atunci, intră.
Păşesc înainte, iar privirea îmi cade pe masa lungă de lemn maro, acoperită cu o față albă cu modele argintii pe l-a colțuri. În capătul mesei stă tata, iar pe cealaltă parte a mesei, Moreno. Amândoi au privirile ațintite asupra mea, însă doar una dintre ele reuşeşte să mă intimideze.
— Kendra dragă, eu cred că ai uitat ceva.
Spune mama în timp ce se aşează înapoi l-a locul ei, lângă tata, cu o expresie amuzată pe chip.
— Ce? întreb curioasă.
— Pantofii.
Mă uit în jos la picioarele mele goale. Doamne cât de jenant este asta, mai bine nu mă grăbeam. Îmi ridic privirea înapoi la ei, doar ca să văd că aceştia se amuză de minune pe seama mea şi a lipsei mele de neatenție. Încerc să le distrag atenția de la picioarele mele, trăgând în jos de rochie, dar cred că mai rău fac.
— Kendra, haide la masă, nu are nimic, doar eşti acasă la tine.
Îmi spune tata cu un zâmbet cald pe buze. Fac aşa cum zice el, şi mă îndrept spre masă, aşezându-mă lângă Moreno. Acesta îmi pune o mână pe picior, amuzamentul fiindui înlocuit de un zâmbet liniştitor, cu care reuşeşte să mă calmeze.
— O doamne, am uitat să aduc mâncarea!
Spune mama impancientată, ridicându-se rapid de la masă.
— Se pare că acum ştim de unde moşteneşte fiica noastră obiceiul ăsta.
Înainte ca aceasta să părăsească camera, îi transmite o privire fulgerătoare tatei, făcându-l să râdă. Ignor mica lor ciondăneală dintre ei doi şi îmi mut privireape pe platoul cu prăjituri. Printre felurile de prăjituri aşezate estetic pe platoul rotund de sticlă, se număra şi cea cu vişine. Iau o bucată şi muşc puțin din ea.
