Acei Ochi Albaştri

Capitolul 21

Când am ajuns la restaorant, îmi picase fața. Tocmai eram la restaorantul "Ossiano, Atlantis the palm". Cel mai frumos, dar şi cel mai scump restaorant din Dubai. Încăperea întunecoasă era luminată discret de candelabrele aurii agățate de tavan, iar muzica uşoară era super relaxantă. Mâna lui Moreno s-a aşezat încet pe umărul meu,făcându-mă să-mi revin din transă. Eram fascinată de acest loc,care se asemăna cu un acvariu,din cauza pereților. 

O doamnă îmbrăcată l-a costum cu părul brunet, prins într-un coc sofisticat ne-a condus l-a una dintre mase.După ce am făcut comanda,aceasta s-a îndepărtat de masa noastră aşa că am profitat,şi am împărtăşit entuziasmul meu cu Moreno.

— Locul acesta e superb!

Îmi prinde mâinile peste masă cu ale lui, privindu-mă intens în ochi. Probabil ştie că gestul ăsta mă intimidează, de asta o tot face. 

— Ştiam eu că o să-ți placă.

Îmi sărută mâna tandru şi îmi face cu ochiul.

— Ai mai fost aici? Nu pari foarte impresionat,remarc.

— Da, am mai fost cu familia, însă e prima dată când aduc o femeie cu mine la braț.

Îi zâmbesc dulce, iar el îmi întoarce gestul. Azi pare a fi mai romantic ca de obicei,ceea ce îmi convine. Adică mie îmi place orice variantă a lui, înafară de cea în care e nervos şi nu mă bagă în seamă.

— Îmi place mult aici.

— Mă bucur că îți place. Să şti că şi mie îmi place mult rochia pe care ai ales-o. Îți pune în evidență formele.

Privirea şi-o mută în decolteul meu în formă de V. Sunt îmbrăcată într-o rochie verde smarald, mulată pe corp, şi cu o crepătură pe piciorul drept. Pantofii sunt la fel de verzi, iar cireaşa de pe tort, tocul acoperit de perle. Am ales ținuta aceasta special pentru Moreno. Ştiu cât de mult îi place atunci când sunt îmbrăcată elegant, abia dacă îşi mai ia ochii de pe mine. Roşesc şi îmi mut privirea de la el, înapoi la pereții acvariu, cum îmi place mie să le spun. 

— Îmi place când roşeşti, dulcico.

Îmi întorc din nou privirea la el şi dau de un zâmbet şiret întipărit pe chipul lui. Cele două gropițe i se formară în obraji, iar inima mea mai că nu o lua la goană.

— Iar porecla asta?

Încerc să nu par fermecată de zâmbetul lui cuceritor,dar să fiu al naibii dacă pot.

— Nu e o poreclă, e un alint. Îmi place când îți zic aşa.

Îmi dau ochii peste cap, iar el râde încet, descoperindu-şi dantura perfectă. Redevine serios ca şi cum ar urma să țină un discurs la un eveniment caritabil şi bea o gură de vin, lingându-şi buzele lent l-a sfârşit.

— Sunt foarte gelos. Când am intrat aici toți bărbații au fost cu ochii pe tine. Nu şti cât de tare îmi doresc să-i avertizez că eşti a mea. Eşti l-a fel de frumoasă pre cum o zeiță. Nu mă miră că au fost fascinați de prezența ta,iubito.

— Mulțumesc, şi tu eşti frumos.

Zâmbeşte malefic, şi tocmai acum realizez că eu nu i-am făcut niciodată complimente lui. Adică sunt convinsă că e conştient de felul în care arată,l-a cum zâmbeşte sunt total convinsă. 

— Ştiu, dar totuşi sunt dezamăgit.

Oftează ca şi cum ar fi rănit şi mai bea o gură de vin.

— De ce?

Pune paharul înapoi pe masă şi mă întâmpină cu privirea lui perversă. Mă întreb oare ce-i mai trece acum prin minte?

— Pentru că m-aş fi aşteptat să zici: "Amore mio, eşti cel mai frumos şi cel mai sexy bărbat din încăperea asta şi din toată lumea. Mi-aş dori să facem sex nebun pe această masă, însă am citit codul bunelor maniere şi nu cred că ar fi tocmai indicat,să facem asta aici."

Fac ochii mari,şocată de vorbele acestuia. Numai la gândul că noi doi vom face asta aici, încep să mă încing. Nu pot să cred că gândurile lui perverse au reuşit să mă ațâțe.

— Moreno, limbajul! Te poate auzi cineva. 

Îl atenționez, chiar dacă ştiu că nu va lua în considerare ce am spus.

— Foarte bine. Aşa o să ştie toată lumea că eşti a mea.

— Ei bine şi tu eşti al meu. 

Conversația pe care o avem acum, e dubios de plăcută. Ador când îmi face complimente drăguțe.

— Îmi place cum sună asta.

Brusc îmi aduc aminte şi de privirile feminine, care au fost aruncate asupra noastră, sau mai bine zis, asupra lui.

— Să ştii că nici tu nu ai trecut neobservat. Am văzut multe doamne care îți aruncau priviri deocheate.

Îşi arcuieşte buzele provocator şi spune:

— Mi se pare mie sau eşti geloasă?

— Nu, mint cu neruşinare.

— O..vrei să spui că dacă aş suna la numărul de pe această hârtie, pe care l-am primit de la acea doamnă în rochie albastră, nu ai avea nimic împotrivă? 

Scoate din buzunarul costumului,o hârtie mototolită şi cu urme de ruj.
Eram atât de fascinată de acest loc, în cât nici nu am observat ce se întâmplă în jurul meu. Mă uit la doamna în rochie albastră şi păr prins în coc, ce stă la masa de vizavi, alături de un bărbat cu mult mai învârstă față de ea. Observă că o privesc şi îmi zâmbeşte, însă eu tot ce pot să fac este să mă încrunt urât la ea.

— Încearcă-ți norocul şi o să rămâi fără moştenitori.

Îmi pun mâna la gură, surprinsă de ce am spus,iar acesta se abține să nu izbucnească în râs, muşcându-şi buza de jos până la sânge. Se distrează de minune pe seama mea,nesimțitul! Momentul ne este întrerup din fericire,de chelnerița care venise cu comanda noastră. Presimt că va fi o seară lungă.

Bună! Ce părere aveți până acum de noua variantă a cărții? Iar pentru cei ce nu au citit-o pe prima, bun venit:)) Aştept păreri în comentarii şi, bineînțeles, nu uitați de steluță.