Stars

Partea 1 -Universul-

Nu-mi pot vedea nici mainile in fata ochilor in intunericul acesta. E ca si cum nu as fi nimic . Zbor in neand si merg spre nicaieri. Pot incepe a spune ca poate fi o noua viata . Oare m-am reincarnat ? Mai bine spus am fost vreodata om ?

Imi poate explica cineva aceste lucruri ? Probabil ca nu, avand in vedere ca nu stiu unde ma aflu, nu am pe nimeni langa mine. Simt un fior pe sira spinarii care se transforma la un moment dat in blocaj, era frica, nu mai puteam sa ma misc, desi pluteam la nesfarsit.

Intunericul patrunzator se incetosa intr-o sclipire de lumina si... ca prin magie parca mi-am deschis ochii. Eram undeva intr-o mare, nu. Eram... in cer ? Nu. Eram ... pe pamant ? Nici gand. Unde ma aflu ?

Ca prin minune mii de imagini mi-au aparut in fata. Primele imagini erau despre formarea pamantului si despre cum au aparut primele vietati. Dar apoi totul s-a schimbat, de pe planul terestru pe planul cosmic, stele zburau spre cer de pe pamant, oare pot fi si eu acolo ? Dar eu nu sunt stea... Atunci mi-am dat seama ca defapt nu mai trasaturile ale unui om definit, aveam corp, dar stralucea, aveam par, dar era format din particule minuscule de lumina, parca eram in licurici, dar nu, eu cu adevarat urma sa devin o stea .

In acele imagini am vazut cum milioane de suflete au ramas blocate in acest ciudat loc numit, poate, univers. De aici putem controla totul, puteam vedea orice se poate vedea sau sumtii.

Din mintea stralucita care mi-a fost inzestrata odata cu aceasta evolutie, am reusit sa deduc ca fiecare fiinta de pe acel Pamant are o aura, aceea poate reprezenta starea de spirit, sau chiar sufletul acelei persoane ce o poarta.

De unde stiu toate acestea ? Cine m-a creat ? De ce eu ?

Probabil si cei de aici se intreba acelasi lucru, stai... toti adica ...?

Nu sunt singura aici. Cum m-am intors am vazut cum trilioane de particule de lumina se miscau mai incet sau mai repede, oare unde se grabesc ? Toate acele organisme minuscule le vedeam ca niste ciudatenii ale Mamei Natura, altfel nu imi explic. Acele imagini s-au oprit la ajungerea stelutelor in acest plan, dar mai departe ce trebuie sa fac ? E cumva un joc ? Daca da, nu prea ma pricep la jocuri, desi ma stradui din rasputeri mereu am gresit un buton, o tasta sau o miscare, oare as putea si aici sa invat din greseli sau e pe o singura incercare eliminatoare ?

Ca sa aflu mai multe ar trebui sa ma misc din acest loc, deoarece in tot acest timp, doar am gandit si nu m-am miscat deloc, parca am incremenit . Clar, frica isi facuse loc si prin venele mele, chiar daca s-ar putea sa nu mai am vene, nici nu stiu ce e inauntrul meu. Cum pot sa explorez o lume necunoscuta si extrem de ciudata daca nici macar pe mine nu ma cunosc ?

Cu curaj, mi-am spus eu. Atunci m-am incruntat si am pornit in cautarea a unui indiciu, a unei idei sau a ceva folositor care ar putea sa ma ajute sa aflu de ce tocmai eu am ajuns aici si de ce nu stiu nimic despre mine, chiar daca stiu ce e acela un corp,molecula, gandac, stea, atom... si multe altele.

Poate nu sunt profesoara dar sunt indeajuns de desteapta incat sa imi dau seama ca ceva am de invatat aici.

Cu inima in dinti am mers spre nicaieri, uitandu-ma in staga si in dreapta, nu cunosteam nimic, nu imi aminteam nimic si probabil nu voi sti nimic.... cand :

Au ! De ce m-am lovit ?

- Stii, ai putea fi mai atenta .

- Tu, ai vorbit ?

- Da... dar tu ce crdeai ca o sa vorbeasca?Vreun asteroid monstuos care ar vrea sa te manance ?

- Da... Stai, asteroizi mananca ?

- Tu nu stii ?

- Ce ar trebui sa stiu ?

- Of... iar trebuie sa fiu ghid aici...

Asta spusese un alt corp lucitor din aceasta lume necunoscuta, dar avea o infatisare si o voce aparte, se pare ca si aici exista doua sexe, foarte interesant...

- Um... scuza-ma...

- Mm?

- Dar...tu cine esti ?

- Cine sunt ?

- Da.

- Nici eu nu stiu.

- Poftim ?

- Da, ce ai auzit. In lumea asta nimeni nu stie cine e, de unde a venit si ce a facur, dar stim ce trebuie sa facem. Vezi tu, noi am fost trimisi aici cu un anumit scop, nu neaparat sa luminam cerul negru atunci cand s-a taiat curentul pe Pamant .

Atunci am inceput sa rad, mi s-a parut hilar cum a putut sa spuna la ultima propozitie ,, atunci cand se taie curentul ". Era frumos...

- De ce razi ?

- Cine, eu ?

- Mai vezi pe cinva fix langa mine razand ca o hiena hibrid dubioasa lucitoare in acelasi timp ?

- Poate nu, dar eu nu sunt o hiena, domnule licurici.

- Si ma rog de ce faci printul regatului un licurici ?

- Poftim ...? ( in acel moment am simtit o caldura inauntrul meu, ce nu a mai fost vreodata, oare era de la ras sau de la rusine ? )

- Glumeam, nu e niciun print aici .

- Bine...

- Dar de ce esti asa incordata ? ( a intrebat el apoi spargandu-se in mii de particule lucitoare ce lasau in urma un praf de aur )

In acel moment m-am speriat. Ce s-a intamplat cu acel ,, stelian " ca sa spun asa, sau baiat stea ? De ce a plecat ? Sau mai bine zis, cum de a facut asta chiar cand vorbea cu mine ? Ramasesem blocata precum o statuie.

Vreau sa aflu mai mute despre aceasta lume ciudata, dar mai intai ... Ce e acolo ? Dar, cum pot ...?

De ce pun asa de multe intrebari ? Si tot eu trebuie sa raspund, bineinteles. Logica stelutei confuze.

In zare se afla o adunatura de lumina si caldura, oare pot ajunge pana acolo ? Eu zic ca da, pot si voi afla cele mai ascunse secrete ale acestei lumi .

Nu ma las pana nu aflu cum s-a tranformat acela in praf, cum am ajuns aici si de ce am ajuns aici.

- Heeei ! Ai uitat de mine ?

- Ce... ?

- Tu chiar m-ai lasat sa ma dezintegrez prin intregul univers ?

- Dar cum ... si de unde ....

- Nenorocit-o ...

- Oh, nu, tu esti nenorocit, si nu insinua ca m-ai cunoaste , eu habar nu am ce se intampla . Deci, in acest moment tu si cu mine vreau sa mergem intr-un loc decent unde poti sa imi explici ce si cum si de unde ar trebui sa incep aici, de nicaieri.

- Da, sa traiti doamna sergent luminozitate !

- Taci, si fa pasi.

Lumea asta devine din ce in ce mai interesanta si mai ciudata pe minut ce trece, chiar vreau sa stiu cine sunt aici, oare pot ?