Dorinta mea , dorinta noastra.... [ a Naruto Fan-Fiction]

Capitolul I : " - Vere , nu te-ai schimbat deloc ! "

                                      ~~~~~~~~~~~~~~~~~  Lectura Placuta ! ~~~~~~~~~~~~~~~~

Timpul.Ceva infinit. Ceva ce desi poate fi masurat nu poate fi oprit. Timpul trece pe langa noi ,iar noi ne intrebam de ce traim , de ce existam , in ce scop am fost creati in loc sa ne traim viata, sa acceptam tot cea ce ne ofera destinul si sa ne bucuram de cea ce avem.

Imi aminteam cuvintelelui : " Voi deveni Hokage iar cand tu vei deveni Kage vom alia satele noastre odata pentru totdeauna.." . Nici acum , dupa 2 ani, nu ii pat uita zambetul. Zambetul acela inocent , fericit , care ii pacalea pe toti ,dar nu si pe mine. Pe mine nu ma putea pacali iar, el o stia. Stia ca indiferent de cat de fericit parea ,in spatele zambetului acela se ascundea o poveste trista , ca a mea .

V-am cam bagat in ceata , nu? Ma numesc Sakura Haruno  , am parul roz ca florile de cires proaspat inflorite si lung pana la mijloc, ochii ii am de un verde crud si sunt un ninja , mai precis genin, al satului Konoha. Konoha este satul in care parintii mei s-au decis sa se mute, defapt satul meu natal este satul Florii De Cires , insa scopul mutarii in Konoha a fost intalnirea cu verisorul meu. Da, verisorul meu , cred ca s-a maturizat in acesti 2 ani.

Cine este verisorul meu ? Varul meu este nimeni altul decat Naruto Uzumaki. Stiu la ce va ganditi si nu , Naruto nu face parte din clanul Haruno. Cum a ajuns Naruto sa imi fie var? Este o poveste cam lunga si nu prea am mult timp la dispozitie sa v-o povestesc.

Sunt trezita din visare de vocea calda si totodata serioasa a prietenului meu:

- Sakura , vor veni curand iar tu , ar trebui sa te duci sa-l verifici . Poate a patit ceva sau poate au ajuns la el ! imi spune Adrian . Adrian este un baiat cu parul saten si ochii ciocolotaii  si de asemenea este si un prieten vechi de familie.

M-am enervat la cuvintele lui si i-am zis tare si raspicat :

-Esti mult prea negativist ! Sti si tu ca se poate apara si singur ,nu are nevoie de dadaca ! ii spun tragandu-i o plama peste ceafa , acesta facand o fata bosumflata.

-Stiu asta , dar oricum ....sunt prea multi ca Naruto sa le face fata singur! spune Adrian serios. El si cu Naruto erau precum fratii chiar daca aveau temperamentul diferit .

-Ok, insa tu vei patrula prin zona . spun asta luandu-mi o pelerina alba ,pe spatele ei observandu-se clar semnul clanului Haruno : un cerc de culoare roz , desi in general este alb ,la anumiti membri acesta trebuie sa fie roz ,chiar daca nu stiu de ce.

-Sti as vrea sa il vad pe Naruto ...- spun lasand capul in jos si chiar cand vroiam sa continui ,Adrian ma intrerupt parca citindu-mi gandurile..

- Si vrei sa sti daca te las sa te intorci in sat , nu-i asa?  Am raspuns dand afirmativ din cap .

Spre surprinderea mea chiar nu era suparat deloc. Adrian stie ca ducand-ma inapoi in sat il pot pune in pericol , dar totusi ... nu mai suport sa ii vad zambetul fortat ,desi el nu stie asta ,eu il veghez din umbra asa cum o facea si el cand eram mici iar eu aveam cosmaruri. Credeam ca doarme , dar defapt el era treaz si astepta ca eu sa adorm iar dupa aceea venea langa mine si se uita toata noaptea la mine , ca sa se asigure ca nu mai am niciun cosmar.

Raspunsul lui adrian m-a trezit din transa si mi-a umplut inima de fericire :

-Sti , Sakua si eu ii duc lipsa lui Naruto si desi stiu ca este periculos  vreau sa ma intorc in sat. Ca si tine stiu ca Naruto este trist si nu as vrea sa il intristam si mai mult... cu alte cuvinte , ne vom intoarce in Konoha! exclama el la final facndu-mi inima sa tresalte fericita

M-am apropriat de el si l-am luat in brate :

-Esti cel mai tare, stiai ? il intreb fericita

- Da, pitic , stiam ! spune el zambind dar in uramtorul moment se trezeste cu un pumn in cap.

- Daca sunt fericita asta nu inseamna ca ma poti trata ca pe un copil mic , Adrian ! ii spun inderptandu-ma spre usa . - Deci ce mai asteptam , sa mergem ! continui afisand unul din zambetele mele sincere . Acesta doar zambi scurt  luand si el o pelerina alba ,dar pe spate avand un vultur de culoare neagra , acesta reprezentand semnul familiei Hazashi (familia lui Adrian ).

                            ~~~~~~~~~*  Aproape de Konoha  *~~~~~~~~~~

Eu si Adrian aproape am ajuns in Konoha , insa doua voci de baieti parca , ne distrag atentia .

- Fraiere , nu mai spune prostii ! Ce vrei sa faci acum ? Sa pleci din  nou in cautare ! Stiu ca iti lipseste , dar asta e prea mult ! Tu macar esti sigur ca ea vrea sa te gaseasca sau esti sigur ca ea nu mai..... -insa vocea nu a mai continuat din vorbit caci un strigat a porit-o :

- Nici sa nu te gandesti sa spui asta , Sasuke ! O voi gasi chiar de ar fi ultimul lucru pe care il fac ! strigase o voce atat de cunoscuta.

              Eu si Adrian ne-am apropriat de locul de unde se auzeau acele voci si ce vedem : un blond cu ochii albastri si un brunet cu ochii de onix se certau de mama focului. Adrian si cu mine i-am recunoscut imediat . Erau vechi nostri coechipieri ! Blondul era Naruto , despre care v-am povestit , iar brunetul era Sasuke Uchiha . Mda...Sasuke era ca acum 2 ani , nu s-a schimbat deloc ,dar nici Naruto . Sasuke era genul "Bad Boy" si totodata cel mai popular baiat din scoala , toate fetele erau innebunite dupa el , toate cu exceptia mea , a Hinatei - o bruneta cu ochii abli cu tente mov , destul de timida dar indrazneata cand este cazul - si Tenten - o satena cu ochii ciocolatii si parul prins in 2 cocuri , este cam nebuna de felul ei dar este de treaba si intelegatoare - ...pot spune ca eu si Sasuke ne cam uram . De ce ? Pai , mie nu imi place inganfarea lui , cat despre el  ... ma crede enervanta. Sincer daca nu era Naruto cu mine , Sasuke ajungea de mult la spital.

                   Dar sa revenim , stiam de ce se cretau , asa faceau mereu . Fara sa mai ezitam, eu si Adrian am sarit din copac in fata lor , care erau destul de uimiti de aparitia noastra . Am aruncat pelerinele de pe noi , observand ochii loc care se mareau de uimire la vederea noastra .

- Vere , nu te-ai schimbat deloc ! spun pe un ton serios , ochii mei sclipind la vederea ochilor lui Naruto , care acum erau si mai uimiti .

"~ Oricat de mult timp a trecut de cand am plecat , nu cred ca s-au schimbat multe , insa un lucru stiu sigur : Naruto nu se va schimba niciodata ! " imi spun in gand uitandu-ma in continuare la Naruto care vine spre mine  si .......

     Hellooo lumeeeee! Am postat primul capitol ! Yeyyyy! Insa s-ar putea sa nu mai postez o vreme datorita temelor . T_T Si totusi voi incerca sa postez pana la sfarsitul saptamani al 2-lea capitol . Vreau sa va stiu parerile despre poveste ? Daca aveti critici la adresa povesti  , mi-le puteti spune fiindca nu ma voi supara ! (^-^)

Multimedia : in poza este Adrian

Note : Scuzati-ma pentru greselile de ortografie !

    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~   * Semnat:

                               *********************************************************  Vampire_Knight564 *