6. Confuzie
~Doua zile mai tarziu~
Soarele stralucea puternic si invaluia portul intr-o lumina orbitoare, care era reflectata de marea albastra. Cerul era clar si senin, norii fiind foarte rari in ziua aceea. Dinspre Sud batea un vanticel racoritor ce purta miresmele primaverii. Barcile micute se leganau in acelasi ritm pe valurile linistite ale Mari Negre iar pe plaja se jucau vreo 5 copilasi zglobii.
Maya era imbracata intr-o rochita primavaratica peste care avea un sal calduros. Intr-o mana tinea un bagaj micut iar in cealalta o pereche de ochelari de soare. Statea nemiscata, cu privirea pierduta in departari.
Cu o zi in urma se trezise cu un vizitator total nepoftit. Samanta Calderon o vizitase sa-i dea ultimele instructiuni asupra misiunii pe care trebuia sa o duca la bun sfarsit. Contrar obiceiului Samanta a renuntat la aerele ei de superioritate si s-a purtat cu Maya ca de la egal la egal. Dintr-un motiv sau altul William bagase spaima in toti cei de la companie, inclusiv in Mario si Samanta. Sau poate pur si simplu erau certati si acesta era motivul pentru care trimiteau o necunoscuta in intampinarea lui.
Fara sa isi dea seama exact de ce Maya refuza sa creada ca nu se duceau dupa el doar pentru ca erau mult prea ocupati. Acest lucru nu era adevarat. Compania fusese intotdeauna in perfecta ordine si ei se ambalau practic degeaba pentru ca treaba lor era inutila. Mai bine de atat nu putea sa fie! Cat despre acest William misterios Mayanu stia ce sa mai creada.
"Daca ar fi un copil mic as intelege ca trebuie escortat sau daca ar fi un om in varsta! Dar din cate am inteles eu are doar in jur de 25 de ani! Este tanar, in floarea varstei deci se presupune ca nu are nevoie de insotitori speciali trimisi tocmai de aici! Ori este un rebel care nu vrea sa vina aici decat cu forta, desi ma indoiesc ca eu l-as putea obliga sa ma urmeze ori are ceva problema cu capul... Nu! Nu se poate sa fie nebun pentru ca el vine aici sa conduca o afacere! Poate este handicapat, intr-un carucior cu rotile! Imposibil! Deci...de ce trebuie sa ma duc eu inaintea lui?"
Problema asta o macinase mult pe Maya in dimineata acelei zile, dar pana la urma a ajuns la concluzia ca gandeste prea mult. Isi spunea ca este doar paranoica si ca a fost trimisa pentru ca asa era politicos. Ali avusese grija sa planteze samanta ideii acesteia in capul ei, iar acum aceea idee se dezvolta.
'Desigur! Totul este atat de simplu! Ar trebui sa incetez sa mai caut motive si sa aprofundez totul! Este atat de clar incat nu-mi vine sa cred ca nu mi-am dat seama mai repede! Sunt asa o idioata! Mereu caut intelesuri ascunse cand raspunsul se afla la suprafata! Imi complic singura viata! Poate ca oamenii astia sunt invidiosii si nu vor sa-l vada pe William, dar bunul simt nu ii lasa sa-l neglijeze cu totul, asa ca s-au gandit sa ma trimita pe mine inaintea lui, ca oricum la firma nu prea faceam multa treaba. Si la urma urmei mie imi convine situatia asta foarte mult! In primul rand ca am o vacanta de lux gratis, sunt in concediu cu plata si in al doilea rand scap cateva zile de moaca Samantei si bonus il mai intalnesc si pe seful meu si am sansa sa ma dau bine pe langa el ca sa imi creasca salariul! Ce noroc pe capul meu! Si cand te gandesti ca pentru toate astea ar trebui sa-i multumesc Samantei! Ha ha ha..."
Maya s-a urcat la bordul vasului 'Rebecca' si si-a inceput plina de optimism frumoasa calatorie pe mare. Urma sa tranverseze Marea Neagra, dupa care va trece prin Marea Mediterana. Vor fi multe zile lungi in care va fi leganata de valurile marii spumoase si mangaiata de razele soarelui. Pe data de 7 va fi in Spania de unde era nevoita sa ia avionul pana in California. Desigur putea sa il ia direct de aici si sa scape de mersul pe vas, insa iubea mult prea mult marea ca sa renunte la aceasta placere. Daca ar fi fost dupa ea ar fi mers doar pe mare pentru ca ii era frica sa se urce in avion, dar Mario nu a acceptat. De asemenea trebuia sa se intoarca tot cu avionul, insotita de William. Si mai era un mic amanunt pe care Samanta uitase sa il transmita: calatoria nu era chiar atat de 'gratis' pentru ca drumul pe mare urma sa fie platit din salariul ei in decursul urmatorului an, doar biletele de avion fiind platite de companie. Acest detaliu Maya avea sa-l afle de abia mai tarziu.
___________________________________________________________________________________
OK. Stiu k capitolul asta nu e cine stie ce dar am promis k il o sa postez pana duminica si acum e marti!!! stiu...nu m-am tinut de promisiune si e si cam scurt si sec capitolul asta, si nu ar fi trebuit sa fie asa.... dar ma rog! ma omoara tezele si numai de scris nu am avut timp :) nu promit dar sper si cred ca in cap urmator o sa se intalneasca! asa ca...incepe adevarata poveste :):)
comentati, votati si bucurati-va de lectura :D:D
si multumesc ca ma sustineti! >:D<
