O noapte la muzeu.

Capitolul III - Spiritul Padurii

Dupa acest moment penibil, eu si cu Gray am stat un timp pe niste buturugi, fara sa zicem nimic. Era ciudat. Nu stiam ce sa-i zic. Sa-mi cer scuze? Sa-i spun ca a fost o impresie gresita? Totul era in ceata.

-Uite, daca vrei, uitam totul si ne comportam ca la inceput, spuse el timid.

I-am acceptat oferta si l-am intrebat ce s-a intamplat. Atunci, el s-a uitat la cer, m-a luat de mana si am fugit pana la iesirea din padure.

-Ce-a fost asta?, intreb eu nedumerita.

-Riscam sa ploua iar, raspunde el speriat.

-Si ce daca? Poate sa ploua si aici, nu numai in padure.

-Pai sa-ti spun ce mi s-a intamplat.

"In timp ce tu te aventurai prin padure, eu cercetam scoarta unui copac. Era dubioasa. Avea o culoare verde-galbuie si stralucea. Cand am atins-o, s-a transformat ca intr-un monstru din lemn. S-a prezentat drept spiritul padurii. A spus ca odata cu furtuna, si el apare. Padurea ii apartine si nimeni nu are voie sa calce pe aici. Apoi m-a insfacat cu ghearele, m-a trantit de un copac, mi-a pus mana la gat si mi-a zis sa-mi spun ultimele cuvinte. L-am rugat sa-mi dea drumul, ii pot da orice vrea in schimb. Sprancenele lui ierboase au tresarit. Am stiut ca asta era solutia, asta ma putea scapa. Trebuia sa-i dau ceva. Dar ce? I-am oferit rucsacul. L-a desfacut, dar nimic nu l-a incantat. Spiritul a inceput sa-si piarda rabdarea. Cand s-a apropiat de mine ca sa ma ucida, a vazut insigna mea de aparator al padurii care stralucea.

-Oh, de ce n-ai zis asa? intreaba el bucuros. Pentru ca esti un aparator al padurii, te voi lasa sa pleci de data asta. Dar fii atent! Sa nu te mai prind pe aici! Pleaca din padurea asta imediat, nu-i un loc pentru tine!

Apoi ploaia s-a oprit, si odata cu ea a plecat si spiritul."

-Gray, imi pare asa de rau ca nu te-am crezut la inceput..

-Nu-i nimic, hai sa ne continuam drumul spre muzeu.

In timp ce urcam dealul ce duce la muzeu, o mana din spate imi atinge umarul. Eu si cu Gray am fugit. Cineva ne urmarea!