{Hyunlix}
Felix literalmente radia de fericire. Acele cuvinte din gura acelui băiat misterios din juriu ii sunau in fiecare secundă pe lângă ureche.
— Felicitări,Felix!Perioada ta de trainee a început!Poți sema! "
★
— Totuși,nu pot să mi-l scot din minte! se frustrează Felix sorbind din paharul cu suc
— Ce ai văzut la el,Felix?
—...avea părul așa mare care ii cadea peste ochii și mai avea si gluga pe cap,parcă face parte dintr-o mafie și nimeni nu trebuie să-i vadă fața, explică el
— Ești absurd,scoate-l din minte,oricum a fost prima si ultima oară când l-ai văzut
— Și eu sper la fel...
Jeongin se uita întrebător la Felix,vrând să-i spună ceva
— Crezi că mă poți ajuta cu ceva,Lix?
— Oricând!
— Crezi că poți să-mi plimbi tu cățelul diseară,m-a chemat mama pe la ea și chiar trebuie scos la o plimbare?...Te rog
— Sigur, îi răspunde Felix zâmbind.
★
Deși vântul a început să bată cu putere,băiatul era în parc plimbând cățele prietenului său.Nu era singurul din acel spațiu de joacă cu câine,dar nici foarte multe persoane.
Mergând pe trotuar câinele s-a oprit la alt câine cu stăpân,ținut în les la fel că câinele lui Felix. Acel domn avea un palton negru cu o șapcă in cap, băiatul ia trezit un sentiment de frică așa că a încercat să plece însă câinele îl tot mirosea pe cel al domnului de lângă
— Haide,Kkami! spune domnul trăgând ușor câinele spre el
Imediat după ce a strigat la câine,Felix șia dat seama că a mai auzit vocea asta unde undeva.S-a uitat atent la el asigurându-se că persona la care se găsește nu este greșită.
— Domnule Hwang? întrebă băiatul
— Ohh-Felix?Felix! se asigură domul Hwang ca ia spus numele corect.
Și-a dat gluga jos pentru al vedea mai bine pe băiat
— Îți plimbi des câinele pe aici?Nu te-am văzut până acum. întrebă Hyunjin prietenos
— Amm..nu,nu este câine meu,un prieten m-a rugat să-l plimb...dar dumneavoastră,ce cauți aici? îi vorbea cu politețe
— Mereu îmi plimb cățelul aici,pe Kkami arata cu degetul spre câine. A și voiam să te rog ceva... nu-mi spune domnule Hwang,îmi poți spune direct pe nume- Hyunjin,ok?
Felix îi zâmbește și îi aprobă din cap,însă în interiorul lui simțea o stare de neliniște in prezența lui Hyunjin.
— Mergi la un suc? întreabă brusc cel mare la care Felix rămâne blocat
— ... Nu vreau să deranjez, mulțumesc..
— Haide, nu-i frumos sa refuzi,nu vom sta mult ,insistă Hyunjin și în cele din urmă Felix se lasă păgubaș.
Au mers pe jos cu cățeii până la o terasă drăguță,dar pe drum nu a suflat niciunul o vorbă.
— In caz că nu știai, sparge Hyunjin gheața, eu voi fi profesorul tau cât timp vei fi un artist... zâmbi el
Felix aproape că se îneca cu sucul,dar ținea mai mult sa nu se facă de rușine decât ce ceea ce a auzit “la naiba!!„ gândi el.
★
Atmosfera s-a destins,vorbind cu Hyunjin,Felix simțea că vorbea cu un prieten apropiat, asta pentru că cel mare îi dădea sentimentul de prietenie,a scăpat și de acel sentiment “ neliniște „ in prezența lui,ba mai mult,de multe ori rămânea zâmbind cu afecțiune admirând perfecțiunile lui Hyunjin,iar când îi venea rândul de a vorbi,tot ce spunea era: “ Amm scuze,nu am auzit,mai spune o dată,te rog...„. Se întrebă dacă și el are perfecțiunile lui sau daca cineva l-ar putea admira cum îl admiră el pe Hyunjin. Voia sau nu voia,inima lui Felix zburda de fericire.
— Ohh,frate s-a făcut târziu!! exclamă el supărat Doamne ajută să nu mă omoare Jeongin când ajung acasă!
— Cine este Jeongin?...
— A,al lui este cățelul, mi-a spus sa fiu devreme cu el acasă,oricum mulțumesc pentru seara asta frumoasă...ne mai auzim...
— Sigur,ne vedem mâine la studio...pa-pa
Felix— Pa-pa
Ia lesa câinelui și iese pe ușă grăbindu-se să ajungă cât mai repede la Jeongin acasă. Chiar dacă voia să se gândească la prezent,trecutul de acum ceteva ore nu-i mai ieșea din minte.
Ce simte Felix pentru Hyunjin?
• • •
CITEȘTI
The Wounds Of Life || Hyunlix
Teen FictionSper din tot sufletul să vă placă<33!! "Mi-ai vindecat rănile exterioare cât și cele interioare,mulțumesc Hyunjin!„