Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Camera de hotel sau camera de oaspeți a lui Hyunjin,e exact aceeași chestie.Casa era primitoare, parcă prea primitoare pentru Felix, toată ziua de azi s-a dus pe canal o dată ce acesta și-a făcut o baie bine meritată. Acum înțelege de ce părul lui Hyunjin este cea mai prețioasă piesă din el, totul se datora șamponului cu aromă de Bubble-Gum.
— Ți-e somn?Vrei sa te culci? întrebă Hyunjin
— Sincer cred că da,mă simt foarte obosit răspunde Felix frecându-se la ochiul stâng
— Bine atunci, noapte buna, Felix! îi zâmbi acesta
— Mersi la fel și ție...
Chiar dacă ar fi vrut să mai stea cu Hyunjin la film,era obosit și simțea nevoia că trebuie să doarmă. Și totuși, oricât de bine se simțea la el acasă, gândurile nu-l lăsau in pace,nu avea cu-i să-i spună ce-l frământă nici măcar lui Jeongin chiar dacă el era singurul căruia îi spunea, însă ceva ia răcit pe amândoi.
A ieșit afară pe balcon pentru a-și limpezi mintea.In ultima perioada ceva conta pentru el și acel ceva era Hyunjin,nu s-a simțit niciodată atât de fericit cât se simte când e lângă el,nu voia să-l piardă însă nici nu-l câștiga. Se simțea insuficient pentru el, știa că Hyunjin este prea bun pentru un simplu băiat ca el, însă cu timpul a învățat să accepte că alții sunt mult mai bunii decât el.
O lacrimă i se prelinge pe obraz,apoi doua,trei, patru până la urmă se ajunge la o grămadă de șuroaie de lacrimi alunecând pe ambii obraji. Asta era o altă cale de a se elibera de tot ce-i îi face rău. Două brațe îl cuprind corpul asigurându-se că nu are scăpare
— De ce îți provoci durere?... îi vorbii
— Hyunjin...nu poți înțelege
— Poate nu,dar îmi poți spune vorbi acesta
— Acum nu,dar incerc...nu mă forța
— Sigur,nu te voi forța să-mi spui,dar fii sigur că te voi forța să nu mai plângi... liniște-te
Hyunjin îl întoarce cu fața spre el uitându-se adânc în ochii lui atât de umezi și clari în același timp, pentru el, ochii lui Felix erau un ra. Ia șters ușor lacrimile cu degetul apoi ia oferit un zâmbet călduros
— Crezi că pot grăbi lucrurile? întrebă Hyunjin
— Ce lucruri?...- a fost prea târziu să mai spună ceva,buzele celui mare erau lipite de ale lui, pentru primul lor sărut era unul destul de romantic amestecat cu unul erotic.
Și încă așteptau să vadă cine rezistă cel mai mult fără aer,dar Felix a renunțat primul la bătălie
— ... Hyunjin?.. întrebă acesta gâfâind
— ... nu știu cum trebuie să reacționez la asta...am făcut ce am simțit
— ... mă simt ciudat a spus Felix
— De ce?...
— Tu... și cu mine... ne-am sărutat!... se bâlbâit acesta
— Felix,sper că nu trebuie să-ți explic ce înseamnă când două persoane se sărută...e un început
Lacrimile lui dispăreau ușor și apărea acel zâmbet de copil vesel care-i cânta inima lui Hyunjin. Vântul inceapea să sufle cu putere
— Hai in casă
După toată scena asta,acum era bine venit un somn dulce,dar se pare că Hyunjin nu-l lăsa pe Felix să plece
— In seara asta dormi lângă mine spune acesta
— Dar nu vreau, vreau la mine in pat
Începu să pășească spre ușă,însă Hyunjin a fost mai rapid și la luat în brațe pe sus lăsându-l in pat, imediat lângă se puse și el înconjurându-i talia.
— Hyunjin,nu vreau să-mi vezi latura nervoasă așa că lasă-ma sa plec! spune Felix autoritar
— Ești rănit...in interiorul tău,ajută-mă să te ajut să te vindeci...te rog
— Te rog, Hyunjin... dă-mi timp...
O dată prins în brațele lui Hyunjin, Felix se simțea mic pe lângă el,avea o oarecare rușine de el,fiind profesorul lui de coregrafii,era ciudat să stea cu el în același pat,pe de altă parte diferența de vârstă nu era mare.
— Promite-mi că mâine vei fii aici și nu vei pleca peste noapte...le las sa pleci in cameră ta, doar cu condiția de a nu pleca în noaptea asta ii spune Hyunjin
— Nu intenționez să plec, nu-ți face griji...
— ... vreau să-ți dau ceva înainte de a pleca
Hyunjin scoate o cutie din sertarul sau și i-o dăruiește lui Felix,curios acesta întreabă
— Ce se află în ea?
— Nu vei știi dacă nu o deschizi,deschide-o
Felix deschide mica cutie.Nu știa ce să spună sau ce să simtă,in interiorul ei se afla un pandantiv
— In acea zi,când a venit Jeongin la studio,m-a chemat până jos sa vorbim doar noi doi începe Hyunjin să vorbească iar tu ai rămas singur pentru că erai obosit,după ce am vorbit Jeongin a plecat iar eu m-am întors sus la tine,însă tu adormisei,la un moment dat ai inceput sa plângi și să te agiți prin somn.Se spune că nu e bine sa trezești pe cineva din propriile lui coșmaruri,așa că doar te-am mângâiat și te-ai liniștit pe loc
Pupile lui Felix s-au mărit,inima a început să-i bată iar obraji îl ardeau. Hyunjin nu ar fi trebuit să-l vadă pe Felix in ziua aia la studio dormind
— Prin urmare,mama mi-a dat acest pandantiv când aveam coșmarutri,îmi spunea că mă va proteja pe timp de noapte și așa a și fost,coșmarurile dispăreau...nu știu dacă ce am văzut în ziua aia a fost doar in acea zi sau ți se întâmplă asta des...in orice caz ia asta din partea mea
— mu-multumesc, Hyunjin...
★
Poate că Felix s-ar mai fi iubit cu patul,însă razele soarelui erau geloase și nu-l lăsau să mai doarmă. Și-a trecut o mână pe la gat,asigurându-se că pandantivul este la gatul lui,apoi a zâmbit plăcut amintindu-și de sărutul cu Hyunjin de seara trecută.
A coborât la bucătărie zărindu-l pe cel ce-l avea în minte.
