epilog

52 9 6
                                    

gata, cu asta v-am lăsat. Cum v-am obişnuit, lăsaţi o părere sau un vot la sfârşit, vă iubeeeeeeeesc!

*peste 7 ani*

Avuse dreptate. Dar nu se înşela niciodată, iar vina era a mea fiindcă nu o ascultam, motiv pentru care viaţa mea e în felul în care e acum.

Conştiinţa mea. Ea îmi şoptise atunci că dacă nu plec după ea voi regreta amarnic, dar cine s-o asculte? Ea a plecat, eu regret, conştiinţa are dreptate. E ca o rutină nesfârşită, dar nu una din acelea pe care o repeţi cu plăcere, ci una enervantă, care se întâmplă chiar dacă tu faci tot posibilul să o eviţi.

Totul era în ceaţă de atunci, de când obiectivul care făcea totul să fie clar, Kate, plecase. Probabil s-a dus spre capătul lumii, cu viteză maximă, sau cel puţin ştiu că eu aş fi făcut asta dacă aş fi fost în locul ei.

Nu înţeleg însă de ce nu a făcut-o, rămânând în oraş alături de familia sa frumoasă. Am mai văzut-o doar odată, la patinuar, ochii noştri cufundându-se într-o privire neclintită. Mă simţeam din nou complet, ca atunci când eram fericit. Eram meniţi să fim acolo, împreună.

sunny vă pupă :3

Selfie✖short storyDove le storie prendono vita. Scoprilo ora