Tu... Da , tu!
De ce te uiti la mine?
Sau macar stii la ce te uiti?
Ce vezi?
Vezi un copil?
Ce crezi, aparentele insala.
Si ce daca am 14 ani, nu stiu sa gandesc?
Ba crede ma ca o fac...
Dar te ai gandit ce ascunde acel zambet pe care il afisez mereu?
Nu te ai intrebat oare, macar pentru o secunda, de ce e trista? Oare ce are?
Pai de ce ai face o?
De ce te ai gandii tu la altcineva in afara de tine?
Acel zambet e doar pentru a nu da explicatii. Zambesc, si ce daca zambesc?
Zambetul nu inseamna fericire, cum nici plansul nu inseamna tristete.
Stiu ca inainte nu zambeam, dar acum o fac din 2 motive:
1 Stiu ca asta va enerveaza pe VOI, oamenii care ma judecati pentru ce par sau pentru ce credeti voi ca sunt, pentru ca da, impotriva jignirilor, glumelor si prejudecatilor voastre eu zambesc si 2 pentru ca singura persoana care ma mai face sa zambesc sincer m a rugat sa o fac mai des.
Dar de ce el e asa special pentru mine? Ce l face special fata de voi, restu?
Vede doar partile mele bune, el nu ma vede urata, proasta,prea matura.
El ma vede frumoasa, desteapta si un copil si incearca sa ma convinga si pe mine ca sunt asa.
Dar cum ar putea face asta cand de 6 ani de zile aud numai jigniri, din partea tuturor.
Inclusiv "familia" mea ma vede asa.
De ce e "familia"?
Pentru ca pentru mine familia mea a murit acum 7 ani odata cu divortul parintilor mei.
Amandoi s au schimbat radical si duc un razboi ale carui victime suntem doar eu si sormea.
Iar sora mea mai mica, e ca ei, ma judeca, ma critica.
Sincer, simt cum inebunesc.
Toti oamenii din jurul meu ma deruteaza.
Nici nu stiu in cine pot sa am incredere pe bune...
De ce?
Pentru ca mi vad prietenele injunghiindu se pe la spate.
Si daca o fac intre ele care se cunosc de la gradi, de ce n ar face o si cu mine, una din ultimele venite in clasa?
Dar oricum in curand scap...
Dar de ce scap?
Scap de scoala? De colegi? Scap de jigniri?
Nu stiu, dar intr un fel prefer asta, decat sa plec la liceu...
De ce?
Nu ma integrez bine printre oamenii noi. Mi e teama. Daca sunt ca si actualii mei colegi? Prefer sa aud glume proaste din partea lor decat a unor necunoscuti.
Mama a fost prima care a zis ca ea crede ca incep sa inebunesc si reflectand la aceasta idee am inceput sa i dau dreptate.
De ce?
Poate ca ar fii mai bine asa, macar nu m ati mai judeca, v ar fii mila de mine si m ati evita...
