PRIETENUL FRATELUI MEU

18. doar un copil...

‼️‼️‼️Dacă vreți puteți sări de acest capitol‼️‼️‼️‼️

Pov Ellis

- Nu îmi vine să cred îl aud pe Sage și îi fac ușor din cap.

- Și până la urmă cum a ramas cu voi doi? Pune Nico întrebarea care mi-o puneam și eu inca din ziua aceea.

Cu noi cum a rămas?

- Habar nu am, după au plecat amândoi și el mi-a scris sa nu îl mai caut pentru că mă vrea în siguranță...le spun încet.

Nico mă oprește și mă privește atent ,mă trage in brațele sale și eu rămân fără reacție în urma gestului său. El nu era genul care sa fie atât de afectuos. Îl împing ușor și îl privesc ciudat.

- Ce este cu tine? Îl întreb și el zâmbește ușor

- Nu știu ,parca mă simt vinovat de toată treaba asta și mă gândeam ce sa fac sa ma răscumpăr fata de tine.

- Îmbrățișandu-ma? Îl întreb ironic

- Nu....asta era doar așa,mergem diseară la club și îl urmărim pe tip îl aud și mă incrunt spre el..

- Nico tu ai auzit când a spus de arme și de faptul că tipul ăla este foarte puternic? Îl întreabă iritat Sage

- Ce crezi că vei reuși să faci tu? Îl întreb și încep să merg iar spre liceu. ..

Nico nu mai spune nimic și începe să meargă alaturi de noi și într-un final ajungem in clasa , binenteles ca de obicei fiind în întârziere.

Oricum nu mă puteam concentra pe nimic cred că aveam să pierd anul asta ,mintea mea era doar către el și nimic altceva nu se lovea de ea. Daca știam oare că voi ajunge în punctul acesta mai acceptam sa fiu cu el? Eram cu el?

Aveam mintea plina de întrebări dar eram sigur pe un singur lucru, pe el probabil îl voi alege mereu...eram un copil mic și prost și cred că nu înțelegeam gravitatea alegerilor mele și a problemelor din jurul meu.

După ore m-am îndreptat direct spre casa chiar daca băieții au insistat să ieșim la plimbare nu mă simțeam bine și nu voiam să ii indispun și pe ei. Când intru in casa îmi observ părinți în bucătărie și îi salut scurt și mă îndrept spre camera mea. El nu îmi răspundea mesajelor și mă irita asta. Dispariția asta a lui de atâtea zile mă făcea să mă îngrijorez și mai mult și nu știam cum să dau de el.

El mă puse sa ii promit că nu mă voi duce la el acasă și abia îmi puteam stăpâni dorința să mă trezesc la ușa lui. Mă întind în pat și îmi închid ochii.

De ce trebuia totul sa fie atât de greu ? De ce nu putea prima mea iubire sa fie una ușoară. Îmi aud telefonul sunând și mă îndrept rapid spre el sperând să fie el dar numele lui Nico apare pe ecran și oftez ușor.

- Da. Îi răspund încet

- Sa te pregătești îl aud și mă incrunt neintelegand la ce se referă

- Fi mai explicit Nico,ii cer eu și îl aud cum incepe sa rada ușor.

- Mergem la club. Îl aud iar și îmi dau ochii peste cap

- Nico nu avem ce caută acolo.

- Din acest motiv exista telefonul cu camera dragul meu prieten îmi spune iar și hai că sunt jos coboară.

Mă îndrept spre geam și îi văd mașina și mă incrunt din nou. Îi închid telefonul și îmi scot rapid cămașa de școală și trag un tricou pe mine. Când ajung la parter intru rapid în bucătărie și le spun părinților că ies cu Nico și mă grăbesc spre ieșire fara sa le mai aștept răspunsul.