Tu si eu ❤️

Capitolul 2

Ne-am urcat in mașina si in mai putin de 15 minute eram la concert, se pare ca nu eram singurele nebune care au venit mai devreme.

Ne-am așezat pe scaunele din primul rând si așteptam sa apară băieții pe scena. Nu a durat mult si sala era deja plină. Era prea multă gălăgie asa ca mi-am scos telefonul si căștile si am dat drumul la muzica, începând sa cant in șoaptă.

Fara sa imi dau seama, timpul a trecut si băieții au intrat in scena, iar concertul a început si s-a terminat cu țipete, urlete si, nu stiu de ce, lacrimi.

La sfârșit Louis a spus :

- Fetele de pe locurile 11 si 12, va așteptam in culise.

- AAAA, noi suntem, Ella, hai, hai, hai, repedeee!!! striga Diana la mine, cred ca mai avea putin si exploda.

Ne-am dus in spatele scenei, am urcat niste scări misterioase, apoi am mers pe un hol lung, unde avea o ușa imensa in capăt. Am deschis ușa ușor, iar Gurile noastre s-au rotunjit intr-un "o" perfect, aveam in fata noastră trupa One Direction in carne si oase.

- AAAAAAAA, sunteti voi, chiar voi, Harry, Niall, Liam, Louis si Zayn. AAAAA, voi....voi....voi...chiar voi...VA ADOR!!!! a început Diana sa tipe si sa ii îmbrățișezi pe fiecare in parte.

- Da, noi suntem. a spus Harry uitându-se la mine cu o fata putin perversa.

- Eu sunt Diana, iar prosta asta care sta si se uita la voi este Ella, cea mai buna prietena a mea, apropo, astăzi este ziua ei.

- Buna, Ella. Si la multi ani ! au spus toti 5 la unison.

- Bu...buna...si mulțumesc. am încercat sa spun, dar nu prea puteam, ma bâlbâiam îngrozitor.

- Hei, am o idee, vreți sa veniți cu noi sa mâncam ceva ? a întrebat Niall cu un zâmbet pe buze.

- Ar fi o idee minunata. spune Diana cu un zâmbet imens pe față.

- Ăăăă...nu știu..cred ca eu plec acasă.. raspund eu putin trista, chiar nu am chef de ei..

- Prințesa trebuie sa își faca somnicul de frumusețe ? ma intreaba Harry bufnind in ras.

- Nu vreau sa merg cu tine, bine ?! Spun eu putin iritată de întrebarea lui .

- Bine! Atunci poti pleca! Se rasteste la mine.

- Pai asta fac, PA! Tip eu la el .

- PA ! Tipa el la mine .

- Stai, nu, Ella, hai, vino cu noi, lasa-l pe prostu' asta! încearcă Naill sa ne liniștească.

- Nu, mai bine nu. Nu vreau sa spună ăsta ca l-am terorizat toată seara.

Lacrimile au început sa imi inunde fata si am început sa alerg in spre ieșire, lasându-i pe băieți si pe Diana in spate.

- Ella! Ella! O auzeam pe Diana care striga dupa mine.

Am ieșit din acea clădire imensa si am început sa plâng . M-am așezat pe asfalt si stăteam cu capul in jos si plângeam, am vrut sa plec acasă, dar mi-am dat seama ca nu stiu sa ajung acasa.

Am simțit o mana mare si rece pe umărul meu care m-a facut sa tresar, cand m-am întors l-am văzut pe Harry care stătea jos lângă mine cu o fata bosumflată. Cand m-a văzut cu lacrimi in ochii, fata lui s-a transformat intr-una trista.

M-am întors cu spatele la el si am inceut sa plâng si mai tare. Am simțit cum ma apuca de talie si ma ridica, acum fiind in fața mea. Eram la câțiva centimetrii unul de altul, simțeam respirația lui calda pe gâtul meu.

Harry POV :

Este asa de frumoasa si încăpățânată. Cred ca încep sa o plac. NU! Harry nu! Nu face asta! E o simpla fata! Nu ai cum sa te îndrăgostești de ea! Harry nu ! Ah, dar e prea drăguța, este altfel decât celelalte fete. Nu se da cu o tona de machiaj, nu poarta fuste scurte sau cine stie ce decolteuri, este atat de simpatica, atat de diferită.

Stai Harry, tu te gândești ca un bou la cât de drăguța este si ea plânge in fata ta?! Stai, am o idee, hai sa o imbratisez, poate se simte mai bine.

Am îmbrățișat-o strâns, ea răspunzându-mi la îmbrățișare, dupa care i-am dat un pupic pe obraz scurt si apăsat, si i-am spus :

- Imi cer scuze, nu am vrut sa fiu un bou, dar eram putin nervos si mi-am descărcat nervii pe tine, chiar imi pare rău, nu am vrut sa fac asta.

Ella POV :

WOW, m-a îmbrățișat! Si mi-a cerut scuze, poate chiar se simte vinovat pentru ce a facut.

- Nu-i nimic. ii spun eu schițând un zâmbet.

- Deci, vrei sa mergem sa mâncam ceva ? Ceilalți s-au dus deja la un restaurant, daca vrei putem sa mergem doar noi doi, fac cinste, ca un cadou de ziua ta. imi spune Harry cu un zâmbet pe buze, arătându-și gropițele perfecte.

- Bine, hai sa mergem. ii raspund eu, puțin nedumerită. De ce este asa de dragut cu mine dintr-o data ?

Seara a fost geniala, am fost la un restaurant foarte scump, eu nu voiam sa mergem acolo, dar Harry a insistat.

Am ras si am glumit toata seara, a fost minunat.

Acum sunt in mașina lui, ma duce acasă, era atat de multă liniște, dar el s-a gândit sa o întrerupă.

- Deci, mai este mult ? intreaba el.

- Nu, acum faci la dreapta si am ajuns.

Cand am ajuns am văzut o ambulantă si pompierii care încercau sa stingă focul care cuprindea întreaga casa. Cand am văzut m-am dat jos din mașina si am început sa plâng, privindu-mi casa care era in flăcări .
Pompierii mi-au spus ca incendiul a venit de la un cablu, dar nu mi-am dat seama care.
Cand au terminat de stins focul era numai cenușă in locul casei mele. Eu plângeam încontinuu si Harry era lângă mine si ma ținea in brațe încercând sa ma liniștească, dar nu prea ii reușea .

- Unde o sa dorm ? Pe o banca in parc ? Unde ? spun eu, încercând sa ma gandesc la un loc unde sa dorm. Nu am la cine sa ma duc....nu am pe nimeni la care sa apelez. Continui eu.

- Nu, nu o sa te las sa dormi pe unde apuci. Hai sa mergem. Dormi la noi acasă. Spune Harry cu un zâmbet. El mereu zâmbește asa frumos ?

- Nu pot sa accept asta. Ai facut atat de multe lucruri ca sa ma simt mai bine, dar nu pot sa accespt si asta .

- Ba da . Hai in mașina.

Eu i-am spus de mii de ori ca nu pot sa stau la ei, dar el s-a enervat asa ca m-a luat in brațe in stil mireasa si m-a dus in mașina.
In 20 de minute am ajuns in fata unei case mari si frumoase. Harry a venit sa imi deschidă ușa de la mașina, m-a luat de mana si a deschis ușa casei.

- Băăăieți! Am o surpriza pentru voi. A început Harry sa strige din pragul ușii in asa fel încât băieții sa il audă.